Despre violența domestică există multe mituri, lucruri care nu au legătură cu realitatea şi care, odată perpetuate, pot cauza tot mai mai multă suferinţă şi disperare. Aceste mituri întreţinute de mass-media şi de societate, în general, predispun la izolarea victimei care, confuză în privinţa a ceea ce se întâmplă cu ea, nu mai caută suport.
Mituri privitoare la violența domestică
1. Oricine poate deveni victima a abuzului domestic!
Şi ajungem, astfel, la primul mit. Nu o dată mi s-a întâmplat să aud: „E o proastă că stă cu ăla care o bate şi o controlează tot timpul.” E bine să ştii că cine rămâne într-o relaţie abuzivă nu are, în mod necesar, un IQ redus. Cercetătorii susţin că victimele unui abuz pot avea orice vârstă, orice orientare sexuală, orice profesie sau nivel de studii. Aceste persoane nu au o problema în ceea ce priveşte lipsa de discernământ sau nivelul de inteligenţă.
În realitate, pot fi persoane foarte instruite şi care au o poziţie socială destul de bună. Adevărată problema se află la nivelul inteligenţei emoţionale (IE) care se referă, în mare, la capacitatea de autocontrol, de percepere şi evaluare atât a emoţiilor personale, cât şi ale altor persoane. Astfel, oricine are un coeficient de inteligenţă emoţională deficitar este uşor de manipulat. Poate cădea, în orice clipă, în plasa ţesută cu măiestrie de agresor.
2. Când vorbim de violența domestică ne referim doar la abuz fizic
Femeile care au cunoscut violența domestică și mai multe feluri de abuz sunt de părere că cel mai mare impact asupra lor l-a avut abuzul emoţional. Demotivarea constantă, critică şi umilirea te pot transforma dintr-o persoană deschisă şi încrezătoare în propriile forțe într-una anxioasă şi fără stimă de sine.
3. Există femei care preferă partenerii violenți sau cărora le place să fie abuzate
Nicio femeie nu ar alege niciodată, în ruptul capului, un partener violent de dragul de a fi abuzată. De fapt, trebuie să fii un foarte bun cunoscător al naturii umane pentru a realiza de la primele întâlniri că ai de-a face cu o persoană agresivă. Orice agresor ştie bine să se prefacă. Iar în momentul în care îşi da aramă pe faţă, victima, imatură emoţional, va avea impresia că nu mai poate ieşi din acea relaţie. Acest lucru devine şi mai greu dacă la mijloc se află ceea ce eu numesc „instrumente de putere” pe care agresorul le foloseşte, cu iscusinţa, pentru a-şi manipula victima cum ar fi copiii, părinţii, finanţele, statutul social sau, pur şi simplu, aşa-zisă „iubire” pentru partener.
4. Violența domestică – Există persoane care, prin comportamentul lor, pot provoca agresorul?
Ideea conform căreia a provoca pe cineva înseamnă a atrage din partea acestuia o reacţie violentă este anormală. E scuză perfectă a agresorului prin care acesta urmăreşte să îşi justifice actul violent. Oricine are dreptul la integritate fizică şi emoţională. Nimeni nu merită să fie agresat în vreun fel. Iar dacă acest lucru se întâmplă nu este NICIODATĂ vina victimei, indiferent ce ar fi zis sau ar fi făcut această. Nu îmi imaginez că cineva care îşi agresează partenera ar sări să îşi bată şeful, chiar dacă îl provoacă.
Pe de altă parte, nimic nu îl opreşte să se manifeste în toată splendoarea în intimitatea căminului conjugal dacă supă e prea sărată, de exemplu. Concluzia: când vine vorba de violența domestică cel mai mare factor de risc este să fii femeie. Abuzul nu se întâmplă oamenilor răi, la fel cum să fii bun şi înţelegător nu te opreşte de la a deveni o victimă. Orice agresor e liber să plece dintr-o relaţie care nu îl mai mulţumeşte.
5. Orice agresor provine dintr-o familie violentă
Acum ştim că numeroşi bărbaţi care au crescut în familii agresive nu au devenit, la rândul lor, agresori, şi mulţi care sunt agresivi cu partenera lor provin din familii care nu au niciun trecut de relaţii abuzive. Este doar o scuză convenabilă pentru agresor care ar spune orice numai să nu îşi asume responsabilitatea pentru comportamentul lui.
6. Îi este greu să își controleze furia
Dacă stai să analizezi comportamentul unui agresor, vei observă că actele lui de violență sunt premeditate şi că nu poate fi vorba nicidecum de pierderea controlului. Dacă ar fi genul de persoană care să reacţioneze la primul impuls nu ar mai aştepta până acasă să îşi bată soţia, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor şi nici nu şi-ar putea păstra calmul în faţă şefului, a funcţionarului de la banca sau a oricărei persoane necunoscute. Acest lucru este valabil pentru orice tip de abuz, fie el fizic, emoţional, sexual sau financiar.
7. Dacă ar înceta să mai consume alcool ar înceta și ciclul abuzurilor
Cei pentru care abuzul este o activitate normală, folosesc asta că pe o scuză convenabilă care îi debarasează de responsabilitatea propriilor acţiuni. În realitate, cei mai mulţi consumatori de alcool nu sunt violenți. Majoritatea agresorilor nici măcar nu consumă alcool. Acest mit a luat naştere de la părerea că reacţiile celor care servesc băuturi alcoolice sunt imprevizibile, motiv pentru care ne aşteptăm că aceştia să devină violenți.
8. Victima se întoarce întotdeauna la călău întrucât îl iubește sau este dependentă de el
Femeia, mai ales cea care a fost, de-a lungul mai multor relaţii, victima unor agresiuni repetate, nu îşi mai poate iubi partenerul. Poate, eventual, să confunde milă sau dorinţa ei de a readuce în prezent momentele frumoase trăite cândva cu iubirea. În alte cazuri, ceea ce îi ţine pe cei doi împreună este doar speranța că el se va schimba şi ciclul abuzurilor se va opri. Această este cea mai frecventă greşeală pe care o fac femeile.
9. Bărbatul care își atacă partenera este bolnav psihic
Există atât de multe agresiuni îndreptate împotriva femeilor încât e greu să fie explicate prin invocarea unei boli psihice. Asta ar însemna că, mai mult de jumătate din populaţia României să sufere de afecţiuni mental-emoţionale. Dacă sunt bolnavi de ce nu atacă oamenii de pe stradă sau colegii de muncă? Dacă ai fost sau eşti victima unui abuz ştii bine că cel care îşi atacă partenera acasă se comportă, de obicei, exemplar în societate. De multe ori chiar auzi spunându-se despre el: „Ce băiat bun e!”
10. „E ultima oară când se întâmplă. Îmi pare extrem de rău”
Un agresor va rămâne întotdeauna un agresor, indiferent de cât de mult se scuză. Poate ţi-e greu să crezi, dar scuzele lui nu valorează nimic. Sunt doar un alt mijloc de a deţine controlul. Un agresor este un maestru al manipulării. Știe exact ceea ce victima lui vrea să audă şi se comportă în consecinţă. Pentru el, controlul permanent, intimidarea şi manipularea sunt un mod de viaţă. Cercetările demonstrează că actele de agresiune devin, cu timpul, din ce în ce mai severe şi mai frecvente. Și, fără niciun fel de intervenţie, sunt foarte greu de oprit.
Sursa: radiogrado.ro
Găsiți și alte articole interesante la rubrica Stil de viață.
Jurnal Spiritual
