Sf. Ilie este prooroc ales de Dumnezeu, din localitatea Tesba, ținutul Galaad.
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament nu ne spune aproape nimic despre familia sa. Înțelegem că nu mai avea părinți și nici frați, deoarece fusese chemat de Dumnezeu la harul proorociei, datorită vieții lui cu adevărat sfinte. Zilele le petrecea în rugăciune, muncă și dragoste față de cei oprimați, înțelegea durerea oamenilor săi, dar nu avea ce să facă, deoarece la conducerea poporului evreu veniseră regi, care nu mai țineau tradițiile sfinte și obiceiurile curate din neam în neam. Aceștia erau niște hrăpăreți, lingușitori și slugarnici față de străin.
Slujitorii templului ajunseseră niște afaceriști și slujitori fără chemare și fără rușine față de văduve și orfani și față de nevoiașii templului. Tâlhăria era în floare, jaful se săvârșea pretutindeni și din nenorocire, toate plecau de la curte.
Dumnezeu însă, care din veac hotărâse cele despre ”luminarea neamurilor” a adus secetă mare peste regat pentru a se arăta adevărata slujire a aproapelui și a lui Dumnezeu pe de o parte și minciuna și închinarea la zei și idoli creați de oameni interesați pe de altă parte.
Împlinirea se face de către Dumnezeul veacurilor prin ”duhul proorocilor”, care duc la îndeplinire Porunca divină, așa cum a făcut și Ilie.
Seceta făcea ravagii, moartea secera mii de vieții datorită foamei și căldurii, poporul era disperat. Nimeni nu îndrăznea să acuze pe rege de toate nenorocirile abătute asupra pământului. Preoții mincinoși aduceau jertfe, dar fără nici un rezultat. Fiorul morții amenința nu numai pe oameni, ci și animalele și plantele.
Când răutatea oamenilor și nelegiuirea conducătorilor poporului evreu nu mai conteneau, Dumnezeu trimite pe alesul Său, Ilie, la Ahab, să ceară permisiunea de a arăta poporului în cine trebuie să creadă și care-i adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta s-au ridicat două jertfelnice, unul lui Baal (zeu al cărui cult a fost adus din Egipt) și Astartei (zeiță siriană), iar alt jertfelnic pentru Dumnezeul lui Ilie și a seminției sfinte a lui Avraam, Isac și Iacob.
Slujitorii obișnuiți, fără chemare, fără fapte de sfinți și fără o viață morală au început a invoca zeul lor, care nu avea urechi, nici gură, nici cugetare, cu alte cuvinte era o imaginaţie a lor, transformată într-un cult al naturii, de pe urma căruia trăiau proorocii mincinoși. Acești slujitori au ajuns să se sângereze, să danseze, să invoce toate forțele naturii, dar în zadar. Atunci Ilie a rugat pe Dumnezeul cel viu al veacurilor să-și arate slava Sa prin semne și minuni, care sunt adeverirea puterii divine. Și a zis: ”Auzi-mă, Doamne, că tu singur ești Dumnezeu”, și îndată un foc de sus a mistuit jertfa și jertfelnicul. Poporul a rămas înmărmurit. Ilie i-a întrebat: acum ați văzut cine este adevăratul Dumnezeu căruia îi slujesc? Și tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis: ”Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!”. Toți slujitorii mincinoşi, sătui de jertfele cele mai bune și plini de intrigi și minciună au fost prinși și uciși.
Poporul dădea slavă lui Dumnezeu pentru că primise ploaie după trei ani și șase luni de secetă.
Ilie întâlnește în cale un băiat voinic și muncitor. Cunoscându-i inima cinstită și plină de râvnă pentru dragostea de aproapele și de Dumnezeu, îl alege prooroc dându-i mărturie haina sa. Ucenicul se numea Elisei. Acesta, văzând chemarea proorocului, a înțeles că Dumnezeu l-a ales slujitor al Său. Pleacă după învățătorul său Ilie, cunoscut în Israel ca făcător de bine și înfăptuitor al cuvântului lui Dumnezeu prin minuni.
Cunoscându-și apropiatul sfârșit, Ilie, cu ajutorul hainei sale oprește apele Iordanului în fața ucenicului său, ca apoi să-l prevină pe acesta de eventuala moarte. Dumnezeu însă, care cunoștea sunetul său a voit ca acest trăitor pe pământ, dar cu cugetul în ceruri, să fie ridicat în văzduh, de unde nu s-a mai întors.
Minunea răpirii lui Ilie rămâne una din tainele Proniei divine. S-au păstrat în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament cuvintele ucenicului său, Elisei: ”Părinte, Părinte, carul lui Israel și caii lui”.
Ilie proorocul a fost trecut în calendarul creștinilor ca unul dintre cei mai mari sfinți. Minunile lui au continuat prin ucenicul său, iar despre viața sa sfântă vorbește însuși Mântuitorul Iisus Hristos și Sfinții Apostoli. El s-a învrednicit de a ședea de-a stânga Mântuitorului la Schimbarea la Față. Ilie proorocul este primul slujitor care a dat pe față minciuna închinătorilor la zei. Ultimul act al Sfântului Ilie va fi venirea cu trupul pe pământ înainte de Judecata de apoi. El se va război cu antihrist și va aștepta pe Dreptul Judecător ca urmare a arătării semnului Sfintei Cruci pe cer.
”Pagini din viețile sfinților”, Coordonatorii colecției: Pr. Ic. Stavr. Mircea Irina, Pr. Prof. Dumintru Irina
Jurnal Spiritual
