2013 – Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena

0
85

Pastorala 1Anul 2013 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și Elena în Patriarhia Română, întrucât se împlinesc 1700 de ani de la emiterea, de către Împărat Constantin cel Mare, a  Edictului de libertate religioasă de la Mediolanum (Milano), în anul 313. Prin acest document unic, deosebit de important prin consecințele sale în viața Bisericii a fost garantată libertatea credințelor religioase și proclamarea încetării persecuției împotriva creștinilor pe tot cuprinsul vastului Imperiu Roman.

După aproape 300 de ani în care Imperiul Roman adoptase față de creștinism o atitudine ostilă, ce mergea de la toleranță îngăduitoare sau disprețuitoare până la persecuția cea mai făţişă și mai violentă, creștinii și-au dobândit libertatea de manifestare religioasă, după ce multă vreme au fost închiși, torturați, mutilați și uciși în chinuri pentru numele și Evanghelia Mântuitorului Hristos, așa cum El însuși îi avertizase pe ucenicii Săi, zicând: ”Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni… Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu” (Ioan 15, 20-21). Pe acești creștini, prigoniți până la moarte, Biserica i-a cinstit permanent și i-a inclus în calendar, iar moaștele sfinților martiri episcopi, preoți, diaconi, bărbați, femei, tineri și copii din toate stările sociale ale acelor timpuri, precum și ale martirilor târzii sau neomartirilor sunt așezate la temelia sau Altarul tuturor lăcașurilor de cult ortodoxe, din cele mai vechi timpuri și până azi.

Memoria și evlavia Bisericii îi păstrează și îi cinstește pe Împărații Constantin și Elena ca Sfinți, Întocmai cu Apostolii, deși au trăit la peste două secole după ucenicii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Împărat Constantin este primul conducător creștin al Imperiului Roman și a fost chemat la misiune de Hristos, prin arătarea semnului Sfintei Cruci, asemeni Sfântului Apostol Pavel. Sfântul Împărat Constantin s-a convertit în mod minunat în anul 312 când, în ajunul luptei împotriva lui Maxențiu de la Pons Milvius (podul Vulturului) din apropierea Romei, Hristos Domnul i-a descoperit în lumină pe cer, în miezul zilei, semnul Crucii Sale, însoțit de îndemnul: ”În acest semn vei învinge!”, iar în timpul nopții, în vis, i-a întărit această dumnezeiască descoperire.

Astfel, venirea la tronul Imperiului a Sfântului Împărat Constantin este strâns legată de convertirea sa la credința în Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci, iar ascensiunea și importanța sa politică este marcată de emiterea în anul 313, la Mediolanum (Milano), a Edictului de libertate religioasă, o piatră de hotar în istoria lumii, deoarece, luând, după cum se spune în tropar, ”chemare nu de la oameni, ci de la Dumnezeu”, Sfântul Împărat Constantin a schimbat situația grea a creștinilor din Imperiul Roman și a deschis noi căi de împlinire a rolului Bisericii în societate.

Și credința Sfintei Împărătesei Elena este pecetluită de semnul de viață făcător al Crucii Mântuitorului, pe care ea a descoperit-o, cu multă rugăciune, osteneală și smerenie, în pământul Ierusalimului, și care, mai apoi, a fost înălțată solemn în văzul poporului creștin de episcopul cetății, Macarie I, la 14 septembrie 326.

În conștiința Bisericii creștine și a întregii umanități Sfântul Împărat Constantin și mama sa, Sfânta Împărăteasă Elena, au rămas nu numai apărători ai libertății religioase, și buni credincioși, ci și mari civilizatori ai epocii lor și apărători ai demnității persoanei umani, ai omului creat după chipul lui Dumnezeu. Astfel, legislația constantiniană a cuprins legi prin care episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama, în biserici, eliberarea sclavilor creștini; legi prin care erau protejate logodna și căsătoria și au fost interzise adulterul și avortul; legi care interziceau tortura, uciderea sclavilor de către stăpâni și stigmatizarea feței oricărui deținut; legi prin care se interzicea abandonarea copiilor nou născuți, răpirea copiilor, vânzarea copiilor din motive de sărăcie, iar părinții săraci trebuiau ajutați de fisc sau din visteria personală a Împăratului. Toate acestea erau prevederi legale revoluționare pentru mentalitățile sociale păgâne de la începutul secolului al IV-lea, și au devenit repere definitorii pentru matricea spirituală a Europei și a întregii umanități.

Ne aducem aminte și îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena pentru că, prin viața și faptele lor, au fost mărturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. De asemenea, îi cinstim pentru că au fost împreună lucrători cu Biserica în activitatea social-filantropică și de înnoire morală a societății. Sfinții Împărați nu numai că au eliberat pe episcopi și preoți din închisoare, arătând un respect deosebit față de slujitorii Bisericii, dar au dăruit Bisericii, pentru a fi locașuri de cult, edificii imperiale de judecată, care au purtat și pe mai departe numele de basilica, nume păstrat în limba română sub termenul de biserică. Gestul a reprezentat o compensație pentru pierderile suferite de creștini în timpul persecuțiilor, când multe lăcașuri de închinare au fost dărâmate de împărţii prigonitori romani, iar bunurile aparținând comunităţilor creștine au fost răpite de persecutori.

Sfinții Constantin și Elena, deși au condus Imperiul  într-o vreme în care împăratul era considerat și cinstit de zeu, având statuie în templele păgâne, au refuzat această cinstire idolatră și s-au arătat modele de viață creștină și de stăruință în credință, de conducători creștini înțelepți implicați în ajutoarea aproapelui, preocupați de respectarea libertății și demnității umane. Ei sunt rugători pentru noi în fața tronului lui Dumnezeu, dar și îndrumători ai noștri prin exemplul vieții lor, întrucât au asigurat o educație creștină aleasă copiilor și au ocrotit familia creștină. Sfânta Împărăteasă Elena este un model de mamă creștină  care dăruiește fiului său, Sfântul Împărat Constantin, o educație luminată de credința în Hristos, care are ca temelie iubirea față de Dumnezeu și față de semeni.

Sfinții Împărați Constantin și Elena au înființat, sprijinit sau au încurajat activitatea a numeroase așezăminte sociale, ce exprimau dragostea creștină față de aproapele aflat în suferință, precum: orfelinate, spitale, leprozerii, așezăminte pentru săraci, pentru fecioare sau văduve, pentru primirea străinilor. Sfânta Împărăteasă Elena s-a implicat direct în construirea  la Constantinopol a unui azil pentru văduve, precum și a unor așezăminte pentru primirea străinilor la Ierusalim, Constantinopol și Sevasta.

 

”Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române”, Basilica București 2013

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here