Împlinind Preasfânta Fecioară Maria vârsta de trei ani, sfinții ei părinți Ioachim și Ana au adus-o pe ea de la Nazaret la Ierusalim spre a o închina slujbei Templului, așa cum făgăduiseră lui Dumnezeu mai înainte de nașterea ei.
De la Nazaret la Ierusalim se mergea cale de trei zile, dar Sfinților Părinți Ioachim și Ana calea aceasta nu le-a părut deloc împovărătoare, căci ei mergeau să împlinească o lucrare foarte plăcută lui Dumnezeu. La Ierusalim s-au strâns multe rudenii ale Sfinților Părinți care au dorit să fie de față la această mare sărbătoare, la care, nevăzuți, participau cu bucurie și îngerii cei din cer.
Procesiunea de mergere la Templu era condusă de fecioare ce purtau în mâini făclii aprinse.
După ele venea Preasfânta Fecioară, având de o parte pe tatăl său, iar de cealaltă , pe maica sa. Fecioara era îmbrăcată în strai de o bogăție și strălucire imperiale, așa cum se și cuvenea Fiicei împăratului și Miresei lui Dumnezeu (cf. Psalmul 44: 13-15).
În urma lor veneau mulțimea rudeniilor și prietenilor, toți purtând în mâini făclii aprinse. Până la intrarea în Templu se urcau cincisprezece trepte. Sfinții Părinți au ridicat-o pe Fecioara până la întâia treaptă, dar apoi ea singură le-a urcat alergând pe toate celelalte patrusprezece.
Sus, Fecioara a fost întâmpinată de Marele Preot Zaharia, cel care avea să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Luând-o de mână , el a dus-o pe Fecioara nu doar în interiorul Templului, ci chiar în interiorul Sfintei Sfintelor, adică cel mai sfânt dintre cele mai sfinte locuri din Templu, acela în care numai Marele Preot avea voie să intre, și chiar și el doar o dată pe an. Sfântul Teofilact al Ohridei zice că Zaharia ”a fost în afară de sine și locuit cu totul de Duhul lui Dumnezeu” atunci când a condus-o pe Fecioara în Sfânta Sfintelor, adică dincolo de al doilea văl, aceasta fiind singura explicație a acțiunii lui. Părinții Preasfintei Fecioare Maria apoi au adus jertfe Domnului Dumnezeu potrivit Legii, au primit binecuvântarea preotului și s-au reîntors la casa lor.
Preasfânta Fecioară a locuit în Templul de la Ierusalim timp de nouă ani încheiați.
Câtă vreme părinții ei au fost în viață, ei veneau deseori să o cerceteze, mai cu seamă Dreapta Ana. Murind părinții ei, după cei nouă ani, Preasfânta Fecioară a dorit să nu mai părăsească Templul până la moarte, nevoind să se căsătorească. Dar cum această dorire a ei ar fi fost împotriva Legii și a tradiției în poporul lui Israel, ea a fost dată în grija Sfântului Iosif din Nazaret, care era rudenia ei, după ce a împlinit vârsta de doisprezece ani. Sub forma aceasta acceptabilă de tânără logodită, ea putea trăi în feciorie după cum dorea și în același timp respecta și Legea iudaică, căci nu se mai pomenise până atunci la poporul lui Israel ca fetele să ia până la moarte jurământul fecioriei.
Astfel Preasfânta Fecioară Maria a fost prima care a luat asupra sa votul monahal a fecioriei până la moarte, din lungul șir de mii și mii de feciorelnici, bărbați și femei, care i-au urmat ei în Biserica lui Hristos.
”Pagini din viețile Sfinților”, Coordonatorii colecției: Pr.Ic. Stavr Mircea Irina și Pr. Prof. Dumitru Irina
Jurnal Spiritual
