Loreta Popa
De curând, s-a desfăşurat la Bucureşti, mai precis la Sala Palatului, Expoziţia „Tradiţie şi Sănătate”, care a promovat, sub mottoul „Omul – purtător de tradiție și beneficiar al sănătății”, domenii precum terapiile naturale, medicina bio-informațională, arhitectura verde sau agricultura organică, biodinamică. Iniţiatorul acesteia este binecunoscutul fizician Ancu Dincă.
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”][fblike url=”http://bit.ly/1edkNtX” style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] „Tradiția și sănătatea sunt două surse de armonie și disciplină care implică omul, îi stimulează simțurile, îl redescoperă, îl hrănesc, îi susțin viața. Omul devine astfel sursă de valori, deci purtător de tradiție și beneficiar al sănătății.
Remediile, ca și în cazul tradițiilor, sunt purtătoare de vibrații, frecvențe specifice viului, însă ating zonele greu insondabile ale profunzimii umane”, acestea au fost cuvintele care ne-au determinat să stăm de vorbă mai îndeaproape cu fizicianul.
Am hotărât de comun acord să ne vedem într-o dimineaţă, e drept friguroasă, dar a meritat. Fizicianul Ancu Dincă a făcut de când se ştie eforturi ca să-şi promoveze dispozitivele de neutralizare a radiaţiilor nocive, de încărcare şi echilibrare energetică a organismului uman.
Poluarea electromagnetică a depăşit demult orice limită, dar dispozitivele inventate de Ancu Dincă reuşesc să restabilească echilibrele energetice, creând ambianţe favorabile vieţii. Mulţi dintre cei care au intrat pe poarta centrului său şi-au rezolvat problemele de sănătate. Fizicianul spune că nu este vorba de minuni – pentru că minuni face numai Dumnezeu -, ci de o realizare ştiinţifică, mai ales în ultimii ani, de când dispune şi de aparatură de biorezonanţă.
În timp ce vorbim zăresc cu coada ochiului medalii de aur si argint ce i-au fost decernate la saloanele de inventică la care a participat de-a lungul timpului. Îmi povesteşte despre simpozioane şi conferinţe, despre proiectele care i s-au propus de a face studii şi cercetare în alte ţări, dar nicăieri nu se simte mai bine ca acasă.
S-a născut la 16 iunie 1951 în localitatea Lisa din judeţul Teleorman. A decis să urmeze cursurile facultăţii de fizică. Pasionat de cercetarea ştiinţifică, Ancu Dincă se face remarcat în primul an universitar, prezentând o lucrare demnă de un asistent universitar.
În 1975 absolvă Facultatea de Fizică din Piteşti. Îşi face cunoscute descoperirile abia în 1990, respectiv laserul biologic. Descoperirea se bazează pe teoria taoistă conform căreia plantele primesc lumina soarelui direct în celule. Astfel, în mod indirect, oamenii primesc informaţii esenţiale de la plante. Substanţa activă a laserului biologic este compusă din cristale lichide obţinute din aproape 40 de plante care sunt activate de un câmp (bio)electromagnetic anormal precum radiaţia telurică sau radiaţia disfuncţională a biocâmpului uman.
Ancu Dincă explică principiul şi efectele dispozitivelor prin faptul că radiaţia holografică a plantelor generează două tipuri de efecte, unul de stimulare, de modulare în fază a sistemului biologic uman şi altul de inhibare, adică o demodulare a emisiei sursei generatoare de radiaţii negative, prin interferenţă defazată.
Altfel spus, aceste dispozitive, fixate în anumite puncte pe organismul uman încarcă şi echilibrează energetic prin efectul de optimizare sinergică a cristalelor lichide din plante.
De unde ideea cu expoziţia de la Sala Palatului, „Tradiţie şi sănătate”?
La expoziţia aceasta am ajuns din cauza neîmplinirilor şi a faptului că particip la foarte multe târguri şi în ţară şi în afara ţării şi am observat că în ultimul timp la aceste târguri apar tot felul de kitsch-uri, dar şi multe minciuni referitor la anumite remedii pe care omul le poate folosi la nevoie. Pe mine m-a interesat de mult timp ce au făcut străbunii noştri, pornind chiar de la descântec.
Am cunoscut în satul meu anumite persoane care aveau această capacitate. M-a atras felul în care se foloseau anumite plante şi nu în ultimul rând costumele naţionale şi tot ce se găseşte în gospodărie din punct de vedere al pregătirii hranei şi al băutului. Mă refer la ceramică, şi la prelucrarea lemnului. Mai ales că aceste obiecte au pe ele diverse simboluri cu rolul bine definit de a goni duhurile rele, de a aduce fericirea sau bogăţia.
Am rămas surprins că la asemenea târguri văd orice, numai ce trebuie nu. Nimic natural. Am luat hotărârea împreună cu soţia mea să facem această expoziţie pe care am numit-o „Tradiţie şi sănătate“, gândindu-mă la a-mi menţine sau de a-mi reda starea de sănătate. E un lucru la care ne-am angajat şi pe care vreau să-l continuăm mult timp. E prima ediţie, e puţin mai greu.
Vin lângă noi multe persoane şi personalităţi din domeniul acesta care vor să refacă această zestre a poporului nostru. O mare parte din această zestre este uitată. O parte se vrea distrusă de către alţii. M-a mai adus către această hotărâre o acţiune mass-media care o dată pe an vorbeşte de ia românească. Se iau câteva persoane cât de cât cunoscute, sunt îmbrăcate pentru o zi cu o ie şi dau interviuri. Eu nu vreau ca acest costum popular să fie purtat doar o zi, vreau să ajung la acel costum şi să-l putem folosi şi în zilele noastre chiar dacă nu mai este cum a fost acum 100 de ani.
Să folosim o parte din acele simboluri pe care străbunii noştri le foloseau şi care pot ajuta enorm. Căutăm deci acei meşteri originali din prelucrarea lutului, lemnului, din domeniul ţesăturilor, al croitoriei şi vrem să-i aducem în faţa oamenilor. Am început cu Bucureştiul, dar vrem să mai găsim patru sau cinci centre din ţară şi să organizăm şi acolo şi sunt convins că în timp vor veni lângă noi acei meşteşugari adevăraţi. Poate aducem tineretul să înveţe de la ei.
Sunt încă zone unde se transmite meşteşugul din tată în fiu, dar ar fi bine să pregătim şi alţi copii. Consider că este o modalitate de a ne face cunoscută ţara, o modalitate de a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei, de a aduce venituri persoanelor respective.
Vin multe persoane la centrul dumneavoastră. Ceea ce faceţi aici pentru unele dintre acestea e greu de înţeles, sunt convinsă.
Sunt persoane care înţeleg, altele care pur şi simplu nu vor. Nu poţi vindeca pe nimeni dacă nu vrea. Din diverse motive. O dată, poate aşa este scris să treacă, să sufere, şi atunci el refuză. Oricum aceste dispozitive funcţionează vrei sau nu vrei. Dacă e nevoie să suferi, refuzi să le iei. Dacă e nevoie să treci dincolo, de asemenea, refuzi să foloseşti aşa ceva.
O să vă spun ceva care poate o să vi se pară puţin mai dur. Violul. Toată lumea spune că este cumplit. Şi aşa este. Dar violul energetic, violul informaţional este mult mai periculos pentru că încalci legile divine. Atunci am decis să le spun medicilor cu care colaborez să nu insiste pe pacient, pentru că el trebuie să aleagă, să vină de la el dorinţa de a se face bine.
Încercăm să-l facem pe pacient să înţeleagă că dacă el doreşte atunci vindecarea vine din interiorul lui, se rezolvă problema, pentru că vine pe calea cealaltă spirituală, este o legătură cu divinitatea. Dacă tu nu ai legătură, pot eu să fac orice. Fiecare are legătură directă. Marea majoritate a celor care vin, în timp, înţeleg.
La început cu unii e mai dificil, dar când se trezesc în faţa unui ecran şi se vede pe acesta modificarea stării de sănătate, instantaneu, ceva se schimbă în starea lor de spirit. Medicii sunt pregătiţi, ştiu să explice. Adevărul este că se stă de vorbă foarte mult cu pacientul.
Consideraţi ce este o misiune ceea ce faceţi? Întreb pentru că de obicei atunci când te dedici trup şi suflet oamenilor şi lucrezi pentru binele lor e clar că de undeva vine această putere lăuntrică, această şoaptă ce te îndeamnă să ajuţi.
Sunt convins că este o misiune ceea ce fac. Am fost orientat către asta. Simt demult acest lucru. În anii 90 am avut un accident de maşină. Mergeam spre mare şi într-una dintre curbe mă pune cineva, nu spun cine, să depăşesc un TIR. Când am ajuns în dreptul cabinei TIR-ului şoferul a băgat piciorul în acceleraţie şi din sens opus venea o maşină. Nu ştiam ce să fac, nu puteam nici să rămân în urma TIR-ului, nici să depăşesc.
Nu mai ducea maşina. La un moment dat am simţit o bufnitură în spate. În oglinda retrovizoare am văzut că TIR-ul era deja la vreo 50 de metri în spatele meu. M-am speriat, am oprit, maşina era plină de praf. Dar pe partea din spate a maşinii era luat praful ca un pod de palmă. Se vedea clar forma mâinii. S-au mai întâmplat nişte lucruri. După revoluţie mi-am deschis nişte magazine, aveam un atelier de croitorie, tricotaje, eram pe la Sindicat, pe la Judeţ, mergea totul bine.
Având atâtea lucrări am lăsat deoparte studiile şi cercetările mele, la care lucram de 30 de ani. Lăsându-le, la un moment dat totul s-a distrus. Într-o lună n-a mai rămas nimic. Atunci mi-am dat seama că trebuie să mă ocup de ceea ce trebuie. Am primit oferte de promovare, dar au mers prost, pentru că nu eram eu cel implicat. Mi-am dat seama că menirea mea este ca eu să fac. Am avut şi alte întâmplări destul de ciudate pentru unii, pentru mine nu.
Vorbind despre asemenea întâmplări, mă gândesc că în afară de acestea aţi avut parte şi de altele, mai interesante. Am dreptate?
Da. Una dintre acestea am trait-o în Rusia. Am fost invitat la o expoziţie acolo şi tot am încercat să iau legătura cu ambasada, ca să rezolv câteva probleme organizatorice. Mi-a promis un secretar că ne vom întâlni şi am plecat să aranjez standul pus la dispoziţie pentru expoziţie. După ce am terminat a venit la mine un cetăţean şi mi-a spus „Bună ziua!” Eu am răspuns: „Bună ziua, sunteţi de la ambasadă?” „Nu. De la KGB”. Mi-a căzut cerul în cap.
„Nu, domnul Dincă, nu vă speriaţi. Noi v-am invitat aici”. Şi mi-a explicat. O colegă de-a lor a fost depistată cu un cancer şi i s-au mai dat trei luni de viaţă. Întâmplător, dar ştim bine că nimic nu e întâmplător, un ofiţer român a intrat în birou la să-i zicem Nataşa. Asta plângea de mama focului. „Ce s-a întâmplat?” I-a povestit. Şi ofiţerul i-a spus că în România există cineva care poate să o vindece. Nu ştiu cum au ajuns la mine, nu ştiu cum au luat dispozitivele, dar ăştia se pregăteau să o vadă pe Nataşa pe ultimul drum şi Nataşa era din ce în ce mai bine.
După trei luni au luat-o la întrebări, ce a făcut de s-a vindecat, că doar lucra unde lucra. Le-a povestit şi le-a dat dispozitivele. Aşa că cetăţeanul mi-a spus clar. „Suntem agenţie de spionaj, noi furăm, să producem noi, să nu dăm bani pe ele.
Am încercat cu ale dumneavoastră. Sunt vii, funcţionează. Ale noastre sunt moarte, nu funcţionează. V-am invitat la acest târg să staţi de vorbă cu o parte din membrii academiei”. Şi am stat.
Spuneaţi despre cele 70 de plante folosite. Ştiu că de obicei pentru ca o plantă să aibă efect rapid ea nu trebuie consumată sub formă de ceai. Este nevoie de pudră de plantă. Informaţia se înmagazinează mai repede astfel.
Da. Şi cu ceaiul vine informaţia, dar vine diluată, vine de la o plantă, două sau trei. Cum spuneam, eu folosesc 70 de plante, un interval de frecvenţă de la 1,5 hertzi la gigahertzi, ele se combină în funcţie de problemele pe care le are pacientul respectiv şi dă frecvenţa potrivită fiecărei probleme. Practic ele sun nişte dispozitive vii, cu ghilimelele de rigoare.
Ele nu funcţionează la infinit. O dată ce au încărcat zona cu energia de care aceasta are nevoie, imediat se opreşte când ajunge la optim, nu depăşeşte optimul. Până când organismul este capabil să-şi ia din nou energie din univers şi să-şi rezolve problema. Propriul nostru organism este cel mai bun medic.
Mi-aţi povestit că nu aţi acceptat nicio ofertă de cercetare în afara graniţelor ţării, pentru că nu puteţi sta departe de pământul acesta românesc. Ce înseamnă el pentru dumneavoastră?
Pământul românesc înseamnă glodul din copilărie pe care şi acum îl văd pe picioarele mele. Iar vara îmi ardeau picioarele de la soarele ce se alinta în colbul de pe drum. Încă îl simt. Există o vorbă veche care spune aşa: „Dacă nu te simţi bine acolo unde eşti, du-te şi bea apă din locul de unde ai băut prima dată!” Fiindcă tu, ca organism nou-născut, iei frecvenţa locului respectiv. Când plec din ţară, în primele zece zile nu simt nimic, dar apoi simt nevoia să vin acasă.
Oricât de bine financiar ai duce-o, când ai pierdut legătura spirituală cu pământul din care te-ai născut e dureros. Mulţi nu ştiu, dar locul acesta este unul sfânt. Pământul acesta este sfânt datorită celor care au fost aici înainte. Dacă unii vor râde, dar alţii vor pune întrebări. Chiar şi Papalitatea a început să ne spună mai multe despre pământul nostru. Există Dumnezeu fără discuţie. Unul singur.
