Sfântul Ignatie, purtătorul lui Dumnezeu (Teoforul), a fost episcop în marea cetate a Antiohiei pe vremea lui Traian, împăratul romanilor (98-117). Era ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, trăgându-se din lumea grecească, de curând venită la credința lui Hristos.
Deci, fiind prins pentru credința, pe vremea lui Traian împăratul, a fost osândit să fie mâncat de fiare în circul de la Roma. De altă parte, cele șapte scrisori rămase de la el, ne arată cât de încredințat era el. Numai suferind moartea de ucenic, poate fi cineva ucenic adevărat al lui Hristos. Și așa a fost și fericitul său sfârșit.
Dar viața lui, lucrarea lui pentru răspândirea credinței și la sfârșitul călătoriei lui în lanțuri ca osândit, de la Antiohia la Roma, le serbăm în fiecare an la 20 decembrie. Astăzi, 29 ianuarie, facem pomenire numai de aducere a sfintelor lui moaște de la Roma la Antiohia.
După ce fiarele i-au sfâșiat și i-au mâncat trupul, împlinind astfel dorința Sfântului, creștinii din Roma și cei care-l însoțiseră din Antiohia la Roma au adunat cu grijă oasele mai mari ce rămăseseră. Ei le-au pus, mai întâi, cu cinste, într-un loc însemnat, afară din cetate. Dar nu după multă vreme, tot sub împărăţia lui Traian, aceste sfinte moaște, pentru întărirea și mângâierea păstoriților Sfântului episcop, au fost trimise la din Roma în Antiohia. Și a fost călătoria aceasta a lor cu multă slavă pentru creștini, toți dorind să le cinstească.
Și au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poarta Dafne din Antiohia. Pe vremea împărăției lui Teodosie cel Tânăr, au fost așezate într-o biserică din cetate. Aceasta purta numele Sfântul Ignatie și moastele erau cinstite ca un izvor de puteri dumnezeiești în viața creștinilor.
Dumnezeului nostru, slavă!
Proloagele, Vol. 1
Jurnal Spiritual
