Sfântul Iacov, fiul lui Zevedei, era din Betsaida Galilei, dintr-o familie de pescari și a fost frate cu Sf. Evanghelist Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu, și era unul din cei doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie „de la vânarea peștilor”. A fost numit Iacov cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul cu același nume, care a fost cel dintâi episcopal Ierusalimului și care s-a numit Iacov cel Mic.
La chemarea Domnului, cei doi frați au lăsat mrejele și pe tatăl lor și au urmat pe Hristos. Ei știau, că foști ucenici ai Botezătorului, că Iisus este Hristos și credeau în El, luând aminte la învățăturile ce ieșeau din preacurată gura Lui și fiind martori la minunile făcute de El. Și atât îii iubea Domnul, încât unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El însuși l-a bătut. Însă și ei atât L-au iubit pe Domnul și atâta râvnă au arătat față de Dânsul, încât și foc din cer au voit să pogoare peste cei ce nu credeau în El.
Pe acești doi frați și pe Petru, nicidecum nu-i lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalți Apostoli dumnezeieştile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit să-Și arate slava dumnezeirii Sale, iar mai târziu, în Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii și a smereniei Sale.
Tradiția mărturisește că, după patima cea de bunăvoie, după Învierea și Înălțarea Domnului la cer, după primirea Sfântului Duh, Sf. Apostol Iacov a fost în Spania și în alte părți și, acolo, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu și că s-a întors la Ierusalim, învățând cu toată îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.
Aceasta văzând-o, păgânii s-au pornit cu mânie mare și au îndemnat pe Irod Agripa să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov să-l ucidă. Irod a pus mâna pe câțiva din fruntașii Bisericii, ca să-i piardă și a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au închis în temniță. Și, spune tradiția că, după tăiere, ucenicii Sf. Iacov, luând trupul învățătorului lor, după dumnezeiasca povățuire, l-au dus în Spania, unde și până acuma, la mormântul lui de la Compostella, săvârşesc minuni, întru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slăvit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de toată făptura, în veci.
„Proloagele vol. II”
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
