Despre ce se opune bucuriei – întristare şi bucurie – partea a V-a

0
75

dsc03416De ce am făcut eu legătură între femeile mironosiţe care şi-au pus inima în miresme şi Epistola către Filimon? Pentru că şi femeile mironosiţe şi-au pus inima lor în miresmele pe care au vrut să le întrebuinţeze, dar pe care nu a mai fost cazul să le întrebuinţeze. Inima femeilor mironosiţe a fost în miresme şi inima Sfântului Apostol Pavel a fost în Onisim. Şi spune Sfântul Apostol Pavel: „Eu de fapt aş fi avut trebuinţă de el, dar nu am vrut să îl ţin fară încuviinţarea ta, că îţi aparţine ţie şi tu fa ce ştii cu el. în orice caz, gândeşte-te că este fratele tău, gândeşte-te că este creştin”. Şi zice Sfântul Apostol Pavel: „Dacă totuşi ai vreo pretenţie de la el, pentru că atunci când a fugit de la tine ţi-a furat ceva, uite, să ştii că eu îţi voi plăti”. Şi zice Sfântul Apostol Pavel foarte frumos: „Eu îţi voi plăti, dar să ştii că tu îmi eşti dator cu tine însuţi. Eşti datornicul meu, pentru că eu te-am câştigat pentru Hristos. Dar oricum, dacă tu ai pretenţia aceasta, să-ţi plătească cineva sau să-ţi plătească Onisim, el nu are de unde, uite, îţi spun că îţi plătesc eu ceea ce aştepţi. Eu cred că Sfântul Filimon nu a mai aşteptat nimic şi a zis: „Lasă, că acum, ceea ce a trecut este bun trecut. Nu are rost să mai răscolim, nu are rost să mai scormonim în trecut”. Şi cred că nu a avut nicio pretenţie nici de la Sfântul Apostol Pavel, nici de la Onisim. Important este că Filimon a ştiut de la Sfântul Apostol Pavel că, trimiţându-1 pe Onisim la stăpânul său, la Filimon, de fapt şi-a trimis chiar inima lui şi a zis: „Primeşte-1 pe el cum m-ai primi pe mine”. Să ştiţi că de multe ori spun lucrul acesta, că tare îmi place. Nu vă pot spune cât de mult îmi place mie istorisirea aceasta şi această scrisoare către Filimon, atât de sensibilă, care vi-1 prezintă pe Sfântul Apostol Pavel în delicateţea lui. „Primeşte-1 pe el cum m-ai primi pe mine”, „Ţi-l trimit pe el, îţi trimit chiar inima mea”, „Eşti odihnitor de fraţi, de sfinţi, odihneşte şi sufletul meu”. Nicio scrisoare din câte a scris Sfanţul Apostol Pavel nu are căldura aceasta pe care o are Epistola către Filimon. Deci eu vă pun în atenţie această Epistolă către Filimon, tuturor celor care sunteţi de faţă. Citiţi-o, recitiţi-o, mai citiţi-o o dată, pătrundeţi în conţinutul ei, edificaţi-vă, zidiţi-vă prin această scrisoare! Noi de obicei -mulţi dintre noi – citim vieţile sfinţilor şi ne minunăm cum au stat ei în pustie, cât de puţin au mâncat, pe ce s-au culcat ş.a.m.d. Acestea sunt lucruri neesenţiale. Ceea ce ne interesează pe noi este să ne formăm sufleteşte după oameni de felul acesta, cum a fost Filimon, cum a fost Sfântul Apostol Pavel. Noi nu o să ajungem să suferim martiriul pentru credinţă, cum a suferit Sfântul Apostol Pavel, dar delicaţi ca Sfântul Apostol Pavel am putea să fim. Adică am putea să ne gândim şi noi ce bine ar fi să fim binevoitori faţă de omul de lângă noi.

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here