Despre ce se opune bucuriei – întristare şi bucurie – partea a VIII-a

0
159

96096_normal_avva-doroteiPoate că aţi citit unii dintre voi cuvintele Avvei Dorotei. În cuvintele Avvei Dorotei este vorba şi despre aceea că fiecare dintre noi ne asemănăm cu un vas. Cu un vas care se poate sparge şi care uneori se şi sparge. Şi dacă aruncăm cu piatra într-un vas, din vas curge ceea ce este în vas. Deci cu un cuvânt jignitor aruncăm în fiinţa unui om şi cu ocazia aceasta se descoperă ce poartă el în sufletul lui. Dacă are o viaţă curată, dacă are o viaţă luminată, dacă în vas este ceva frumos mirositor, piatra, cuvântul jignitor, nu face altceva decât să descopere ceea ce este înăuntru. Şi dacă în vasul acela este ceva rău, ceva urât mirositor, nu este de vină cel care sparge vasul, de ceea ce este în vas, ci vina o poartă cel care a adunat lucruri rele în vasul sufletului său. Noi de fapt nu avem nicio trebuinţă să ştim ce poartă altul în suflet. Trebuie totuşi să fim cu grijă să nu scoatem la iveală nişte lucruri pe care nu le binecuvântează Dumnezeu şi de care nu se pot bucura oamenii. Grija noastră trebuie să fie să înmulţim binele, să înmulţim bucuria, să înlăturăm tot ce este împotrivitor bucuriei.
Acest cuvânt este ultimul cuvânt din seria celor pe care le-am prezentat zilele trecute până astăzi şi eu astăzi plec. Nu ştiu dacă s-a sfârşit şi tabăra. Nu ştiu dacă mai rămâneţi, dacă nu mai rămâneţi, dacă se mai ocupă cineva de voi. Eu am căutat ca lucrurile pe care le-am prezentat să fie de folos şi celor care aţi venit, şi celor care sunt statornici în mănăstire. Voi pleca de aici cu bucuria că am lăsat nişte gânduri bune pe care le port în minte, pentru mine şi pentru alţii, şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat în minte gânduri pe care eu de fapt nu le-am pregătit de acasă. Mi-am pregătit doar un generic, „Bucuriile credinţei”, mi-am pregătit doar nişte titluri, cum ar fi „îndemnuri la bucurie”, „Trăitori ai bucuriei”, „Sfintele slujbe şi sfintele sărbătoriri ale Bisericii noastre ca prilej de bucurie”. Toate acestea le-am pregătit ca titluri, iar conţinutul, în general, a fost aşa cum s-a revărsat din sufletul meu. Am spus ce mi-a venit în minte vorbind şi să ştiţi că mă bucur de tot ce mi-a venit în minte şi-I dau slavă lui Dumnezeu şi pentru înregistrările pe care mi le-am fócut. O să fie, poate, prilejuri pentru o carte sau pentru o parte dintr-o carte pe care aş putea să o scot la iveală cu vremea, aşa că eu zic că cel mai câştigat dintre toţi am fost eu însumi şi sunt eu însumi. Dacă eram acasă, la noi la mănăstire, sigur nu aş fi vorbit şi sigur nu aş fi alcătuit aceste cuvântări care au fost şi înregistrate şi care pot să fie spre binele şi al meu, şi al altora. Sfanţul Atanasie cel Mare are afirmaţia că „cel care unge cu miresme pe altul, el însuşi miroase frumos”. El este cel dintâi beneficiar al aromatelor cu care unge pe altul. Eu am făcut lucrarea aceasta, de împărţitor de mir. V-am prezentat lucruri care pot fi socotite ca nişte aromate şi eu însumi m-am folosit de acestea şi de mirosul cel bun, pentru care Ii mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu, şi într-un fel îmi mulţumesc şi mie, pentru ce am adunat în suflet, într-o viaţă întreagă, până la 75 de ani împliniţi şi până la 51 de ani pe care i-am trăit la mănăstire. Cu tot ce am adunat în suflet am venit aici şi v-am prezentat ceea ce v-am prezentat. Deci să-I mulţumim toţi lui Dumnezeu şi pentru cele ce le-am adăugat la mine însumi, şi pentru ceea ce s-a adăugat la voi înşivă. Să aducem mulţumiri celor care ne-au primit, pentru că programul l-am făcut în casa altuia, acesta este adevărul. Cineva s-a îngrijit de lucrul acesta. Noi am venit, doar, şi am tăbărât aici. Am fost primiţi bine, frumos, şi o să le rămânem recunoscători pentru cealaltă vreme a vieţii noastre şi pentru veşnicie celor care ne-au primit, celor care ne-au ajutat să ne putem desfăşura înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor gândurile pe care le avem în suflet. Vă doresc să aveţi folos din această întâlnire, pentru cealaltă vreme a vieţii voastre, şi m-aş bucura foarte mult dacă folosul ar fi în înţelesul acesta, că ţineţi minte nişte lucruri pe care sigur nu vi le-a spus nimeni, pentru că aş vrea să ştiţi şi asta, că ceea ce spun eu nu am mai auzit pe nimeni spunând. M-aş bucura să se înmulţească binele şi în înţelesul acesta, să spună şi alţii ce spun eu şi să aveţi folos din ceea ce vă spun eu, chiar dacă nu vă spun şi alţii.
Vă doresc din toată inima să fiţi lucrători de bucurie, să fiţi înmulţitori de bucurie, să înmulţiţi binele şi bucuria în jurul vostru şi darul lui Dumnezeu să fie cu noi cu toţi, binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste noi peste toţi, mijlocirile Maicii Preacurate să ne ajute pe noi pe toţi, rugăciunile sfinţilor să ne fie folositoare tuturor şi să trăim o viaţă care să fie spre mărirea lui Dumnezeu şi spre mântuirea sufletelor noastre. Amin.
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Dumnezeu să ne ajute!
16 iulie 2004, dimineaţa, Mănăstirea Sub Piatră

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here