Bodh Gaya, India

0
634

a1„Apoi înţeleptul a cules iarbă proaspătă de pe o coasă, şi, ajungând la poalele marelui copac însemnat, se aşeză şi făcu o plecăciune pentru a dobândi iluminarea “.

POETUL INDIAN ASHVAGOSA (PRIMUL SECOL D.HR.), DESCRIIND SOSIREA LUI SIDDHARTHA GAUTAMA LA COPACUL DE PIPAL DIN BODH GAYA.

Într-un mic sat din nord-estul Indiei, cunoscut sub numele de Bodh Gaya, a avut loc în urmă cu 2500 de ani un eveniment care a schimbat cursul religiei în lume. Aici, la umbra unui arbore de pipai, un prinţ indian pe nume Siddhartha Gautama, aflat la capătul a şase ani de căutare zadarnică a sensului ultim al vieţii, s-a adâncit în meditaţie. în decursul unei nopţi tară lună el a atins starea de iluminare sau Nirvana şi a devenit Buddha sau Trezitul, cel a cărui învăţătură va influenţa viaţa a milioane de oameni din întreaga lume.
Copacul sub ale cărui ramuri umbroase s-a aşezat Gautama a devenit cunoscut sub numele de Bodhi sau Bo (Iluminare) iar locul a fost considerat sacru de discipolii lui Buddha. Cel care l-a consacrat oficial drept loc sacru a fost marele împărat indian budist Ashoka (265-238 î.Hr.), care 1-a delimitat împrejmuindu-l cu un grilaj. De asemenea, el a ridicat un sanctuar în apropiere, pe locul unde mai târziu s-a construit templul Mahabodhi, al cărui turn din piatră de culoarea mierii domină azi sanctuarul.

În epocile următoare au fost înălţate mai multe sanctuare de cărămidă şi stupă de piatră. în secolul al XX-lea, şcolile budiste din Tibet, China, Thailanda şi Japonia au construit temple în jurul sanctuarului, astfel încât Bodh Gaya a devenit unul din marile centre budiste din lume.
Toate aceste monumente se înalţă în deplină armonie cu cadrul natural de la Bodh Gaya, unde arbuşti şi plante căţărătoare, palmieri şi pipali se unduiesc în ritm cu curgerea lentă a râului Falgu, care mărgineşte locul la est. în centru se află arborele de pipai despre care se spune că este urmaşul copacului Bo original, adăpostit în umbra templului Mahabodhi -amintind mereu de iluminarea lui Gautama. Siddhartha Gautama s-a născut în 566 î. Hr. la Lumbini, în Nepalul de astăzi. Fiul unui conducător local, el a fost crescut în lux, la adăpost de greutăţile şi suferinţa existenţei oamenilor de rând. La 29 de ani viaţa lui a ajuns într-un moment de criză, după ce a văzut dincolo de zidurile palatului,în patru ocazii diferite, un bătrân, un bolnav, un cadavru şi un sfanţ. Arzând de dorinţa de a găsi cauza şi de a rezolva problema suferinţei umane, el şi-a părăsit soţia şi copilul şi a purces în necunoscut.
Vreme de şase ani, Gautama a căutat compania maeştrilor spirituali şi a dus o viaţă de ascet, tară să reuşească să afle adevărul ultim. în cele din urmă, respingând ascetismul, s-a aşezat sub arborele de pipai în locul numit astăzi Bodh Gaya, hotărât să stea acolo până când va atinge iluminarea. în cursul nopţii următoare a fost ispitit de Mara cel Rău, care a încercat să-1 distragă cu armatele sale de demoni şi cu fecioare seducătoare, dar Gautama a rămas neclintit şi Mara şi-a recunoscut înfrângerea.

Apoi, cufundat în meditaţie, Gautama şi-a cunoscut vieţile anterioare şi a văzut cum tot ceea ce este viu moare şi renaşte iar în primele ore ale dimineţii a avut revelaţia cauzei suferinţei umane şi i s-a arătat soluţia. Când în lumina lunii pline, frunzele arborelui de pipai au căpătat o strălucire argintie, Gautama a devenit Buddha.
În următorii 45 de ani el a călătorit prin nordul Indiei, împărtăşind oamenilor învăţătura sa despre calea spirituală adevărată care, este calea de mijloc între cele două extreme ale ascetismului şi hedonismului, între uitarea de sine şi răsfăţ. El a propovăduit până la 80 de ani, când s-a stins senin la Kushinagara (astăzi Kasia), aflat la nord-vest de Bodh Gaya şi devenit mai târziu loc de pelerinaj, la fel ca şi Lumbini sau ca un parc dc lângă Varanasi (Bcnares), unde a ţinut prima sa cuvântare. Dar pentru budişti Bodh Gaya este cel mai venerat dintre cele patru locuri.

De departe, privirea este atrasă de templul Mahabodhi, care se înalţă deasupra copacilor şi a multitudinii de sanctuare. Templul, care a ajuns la forma prezentă cam în secolul al VH-lea, se ndică într-un număr de rânduri orizontale suprapuse şi seamănă cu o piramidă tronconică îngustă. în incinta complexului templului se află alte monumente asociate cu Buddha, inclusiv un sanctuar mic de cărămidă văruită, plasat chiar lângă intrare, în dreapta. Acesta marchează locul unde se spune că a stat Buddha în extaz, privind fix la copacul Bo, fără să clipească, timp de o săptămână. în paralel cu partea de nord a templului se află Calea pietrelor preţioase, o terasă unde Buddha se plimba chibzuind dacă să dezvăluie sau nu lumii adevărul ce-i fusese relevat. Urmele paşilor săi sunt marcate de încrustaţii cu flori de lotus.

În partea de. sud a templului se află lacul Muchalinda, străjuit de un pipai. Se spune că Buddha medita la umbra strămoşului acestui copac când a izbucnit o furtună puternică. Cum ploua foarte tare, Muchalinda, regele şerpilor s-a ivit din apele lacului şi s-a încolăcit în jurul lui Buddha, întinzându-şi crestele celor patru capete ca să-1 adăpostească. La nord-est de templu, se află Sanctuarul Curcubeului, un monument fără acoperiş, unde după iluminare Buddha a iradiat o aură strălucitoare în care se distingeau fascicole albe, galbene, roşii şi portocalii.
Bodh Gaya este mai mult decât suma părţilor sale. Toate monumentele se subsumează prezenţei unificatoare a copacului Bo, în jurul căruia se desfăşoară asemeni planetelor care se rotesc în jurul Soarelui. Budiştii din toate colţurile lumii sunt atraşi către acest centru spiritual, iar veşmintele lor de culoarea şofranului punctează verdele vegetaţiei ca nişte flori exotice.
Imaginea unui călugăr stând cu picioarele încrucişate lângă copacul Bo, cu ochii închişi şi spatele drept ne poartă înapoi la clipa în care Gautama a înţeles natura suferinţei (dukkha). Din acel moment învăţătura lui a crescut precum un copac al iluminării, cu rădăcinile pătrunzând până în miezul sufletului omenesc şi cu ramurile întinse spre generaţiile viitoare.

Steguleţe colorate împodobesc arborele de pipai de la Bodh Gaya (STÂNGA), descendent al copacului Bo. Pelerinii mai atârnă eşarfe de ramurile sale, ard tămâie şi aşează flori şi lămpaşe la rădăcina copacului. In apropiere se află un bloc de gresie roşie numit vajrasana, Tronul de diamant, pe care tradiţia spune că a stat Buddha adâncit în meditaţie. Pentru budişti acest loc este centrul universului.
REPERE CRONOLOGICE
Î.HR. 566 DATA TRADIŢIONALA A NAŞTERII LUI SIDDHARTHA GAUTAMA.
531 GAUTAMA DOBÂNDEŞTE ILUMINAREA SUB COPACUL Bo şi DEVINE BUDDHA
265 – 238 DOMNIA ÎMPĂRATULUI ASHOKA ÎN TIMPUL CAREIA BODH GAYA ESTE RECUNOSCUT OFICIAL DREPT LOC SACRU AL RELIGIEI BUDISTE.
D.HR.
SEC.7 TEMPLUL MAHABODHI ESTE CONSTRUIT ÎNTR-O FORMĂ ASEMĂNĂTOARE CELEI PREZENTE.
SEC. 15 BODH GAYA DEVINE SANCTUAR HINDUS DAR NU MAI ESTE LOC DE PELERINAJ.
SFÂRŞITUL SEC. 19 AU LOC RESTAURĂRI   EXTENSIVE.
1891 BODH GAYA REDEVINE CENTRU DE PELERINAJ PENTRU BUDIŞTI.
1958 LA BODH GAYA ŞI ÎN ALTE LOCURI SACRE SE SĂRBĂTOREŞTE A 2500-A ANIVERSARE A ZILEI DE NAŞTERE A LUI BUDDHA.

Templul Mahabodhi, cu multitudinea sa de nişe, este cel mai impunător sanctuar de la Bodh Gaya, locul unde, sub un pipai, Siddhartha Gautama a devenit Buddha. Pelerinul chinez din secolul al VH-lea Hieuan-tsang relatează că templul era pe vremuri împodobit cu aur, argint, perle şi alte pietre preţioase. Lângă templu se află un descendent al arborelui de pipai din vechime, sub care este aşezată o statuie a lui Buddha suflată în aur.

a2
Călugări tibetani aparţinînd şcolii Gelukpa sau Pălăria Galbenă merg în procesiune în timpul unui festival la Bodh Gaya. Aici se află temple aparţinînd diverselor ţări cu tradiţie budistă precum Tibet, Thailanda, Japonia şi altele.

a4
Reprezentarea stilizată a urmei piciorului lui Buddha este una din numeroasele relicve sacre de la Bodh Gaya.

a5Urma de picior, frunza de lotus, roata cu spiţe, tronul gol şi copacul Bodhi sunt primele simboluri folosite de artiştii budişti pentru a-l reprezenta pe Buddha înainte de afi prezentat în formă umană.a3

Locuri sacre, Atlas, James Harpur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here