Un arhipăstor este oprit de către un călugăr pe holurile unei facultăţi de teologie (unde, de altfel, respectivul ierarh era şi profesor)- în perioada aceea de maximă efervescenţă revoluţionară împotriva buletinelor şi paşapoartelor cu CIP – şi interogat destul de revoltat:
– Înaltpreasfinţite, aş vrea să îmi spuneţi foarte exact care e poziţia d-voastră vizavi de CIP-uri, pentru că nu ştim ce să le spunem credincioşilor!
Arhiereul, într-o abordare foarte duhovnicească, încearcă să prezinte echilibrat şi părinteşte lucrurile, punctând tocmai nevoia de evitare a exceselor.
Însă părintele nostru o ştia pe-a lui şi gata!
– Dar nu se poate una ca asta, Înaltpreasfinţite! Aţi văzut că acum au pus CIP-uri până şi vacilor! Ce mai urmează, dacă nu sfârşitul lumii?!
– Cum ce urmează, părinte?!, vine foarte cadenţat răspunsul arhiereului. Până acum au pus CIP-uri vacilor. Acum a venit rândul boilor…
“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015
