Teoretizarea tehnologică a Liturghiei

0
91

 teoretizare tehnologică a LiturghieiOricum, această teoretizare tehnologică a Liturghiei a condus în Apus administraţia bisericeasca, în deceniile al VI-lea şi al VII-lea ale secolului trecut, la convingerea că necroza ce caracteriza viaţa lor liturgică ar trebui abordată tehnologic, şi astfel au recurs la diferite modificări exterioare, care nu numai că nu au îmbunătăţit, dar, mai mult, au înrăutăţit situaţia şi au demonstrat că cele ce fuseseră prezentate în trecut ca legi divine nu erau altceva decât simpli nori de fum.

Impresionantele artifici au fost uzitate ca substitute ale rolului socializator şi integrator al actului liturgic. Ele au fost abandonate imediat după introducerea lor. La fel s-a procedat în cazul in care este părăsit un joc nou de către un copil nesigur. Acesta, în mod disperat corelează jocul cel nou cu instabilitatea şi nesiguranţa transmise de către părinţii săi.

Este regretabil că ortodocşii care teologhisesc şi care vor să creadă că sunt guvernaţi de concepţii moderne, fac unele propuneri care ar fi fost actuale în epoca de bronz, şi introduc schimbarea limbii în actul de cult în scopul aducerii lui la zi.

Astfel de propuneri au fost făcute în deceniile al Vl-lea şi al VII-lea ale secolului trecut în Apus. Prin acestea se urmărea abordarea într-un mod tehnologic a declinului vieţii liturgice. Ele au fost ca şi cum s-ar fi propus cuiva, căruia i s-a oprit maşina din cauza defectării motorului, să schimbe anvelopele.

Există, într-adevăr, o problemă serioasă în ceea ce priveşte viaţa noastră liturgică.

Aceasta constă în faptul că ea a pierdut în întregime slujirea socială şi pe aceea de alcătuire a trupului (Bisericii). Ea a devenit în întregime ceremonială. Problema nu este că proestosul adunării euharistice binecuvântează pe cei de faţă, ci că binecuvântează o mulţime anonimă şi impersonală; cu aceasta multime cu care nu are nici o legătură substanţială şi în interiorul căreia se află oameni care nici între ei nu au nici un fel de relaţie. Aceasta constituie o evidentă şi o blasfemiatoare pervertire şi anulare a Liturghiei. În consecinţă, este tragicomic să vedem o clădire ruinată până în temelii şi să propunem schimbarea culorii faţadei pentru a fi restabilită funcţionalitatea ei.

Scopul exclusiv al Liturghiei este să facă din aceia care coparticipă la această adunare euharistică, trupul lui Hristos.

Aceasta înseamnă să aibă o legătură substanţială între ei, să fie o familie. Ei trebuie sa se facă părtaşi vieţii lor pe ceilalţi, să participe unul la suferinţele, luptele, necazurile şi bucuriile celuilalt. Coparticiparea noastră la Liturghie va mântui numai în acest fel. Nu se va realiza atunci când urmărim anonim, impersonal şi pasiv o reprezentaţie ceremonială.

Preot Filotheos Faros, Omul fără chip, Înstrăinarea ethosului creştin

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here