Din meditațiile lui Tolstoi: Adevărata iubire, iubirea faţă de iubire

0
312
 Adevărata iubire1907 – Adevărata iubire

Pentru a înţelege limpede irealitatea spaţiului (corporalităţii) şi timpului (mişcării), faptul că şi una şi alta sunt numai limitări ale gândirii noastre, trebuie să concep şi că trupul meu în spaţiu, precum şi mişcarea mea în timp sunt în egală măsură infinit mici în comparaţie cu marele infinit (pe care nu pot să nu-l accept) şi infinit mari în comparaţie cu cele infinit mici la care trebuie neapărat să cugetăm. (13 februarie)

Tocmai m-am gândit că oamenii limitaţi intelectual, aşa-numiţii materialişti, se sustrag dinaintea oricăror raţionamente serioase despre însuşirile naturii umane şi ale raţiunii (vezi Kant, Platon, Hristos) considerând că toate acestea sunt doar „filozofie” incertă, neclară, contradictorie, în cadrul căreia toate raţionamentele sunt inutile. (13 februarie)

Ce fenomen uimitor că brahmanismul, în ciuda înţelegerii sale religioase mult superioare iudaismului, a fost supus aceloraşi denaturări, dacă nu chiar unora mai grave, sau mai degrabă a fost invadat de tumori. (13 februarie)

Atât de rar întâlnim, şi încă şi mai rar simţim, adevărata iubire, iubirea faţă de iubire.

Iubirea nu numai faţă de toţi oamenii, dar şi faţă de tot, de Dumnezeu. Doamne, ajută-mă să trăiesc în această iubire, vino şi sălăşluieşte în mine. (13 februarie)

Revoluţionarii sunt mânaţi mai ales de invidie, ambiţie şi iubire de putere. Şi ceea ce e mai rău, aceste sentimente urâte sunt mascate de falsa iubire şi compasiune pentru popor şi, ceea ce e şi mai ridicol, de falsa iubire de libertate: se aservesc puterii, în cea mai cumplită dintre sclavii, din dragoste de libertate! (13 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here