Adu-Ţi aminte Doamne…

0
371

Jesus LoveStăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pleacă urechea Ta şi mă auzi pe mine robul Tău, care necontenit iubesc numele Tău! Primeşte-mă pe mine, care vorbesc stăpânirii, puterii şi tăriei Tale! Îţi cer, Te rog şi implor bunătatea Ta! Vino, Iisuse, Lumina cea din Lumină, acum la apusul vieţii mele! Coboară, Sfinte, ca să iei sufletul meu! Miluieşte-mă, Iubitorule de bine şi vino la mine, în lumină, frumuseţe şi bucurie! Tu eşti Cel ce mi-ai făgăduit: “Voi veni Eu Însumi ca să primesc duhul tău în pace”. Să nu împiedice dar, păcatele mele, făgăduinţa Ta cea adevărată! Să nu-Ţi întorci de la mine fată Ta! Adu-Ţi aminte că Tu m-ai scos din puterea balaurului! Eram pierdut în nesăţiosul lui pântece şi Tu mi-ai dăruit viaţa; înviindu-mă, m-ai luminat; luminându-mă, m-ai sfinţit; sfinţindu-mă, m-ai strălucit şi strălucindu-mă, m-ai îndumnezeit.

Adu-Ţi aminte, Doamne, ca în toate zilele vieţii mele n-am încetat rugându-Te să nu Te întorci de către mine, ci să vii în calea robului Tău!

Adu-Ţi aminte, Doamne, că nici pe tata, nici pe mama n-am iubit mai mult decât pe Tine!

Adu-Ţi aminte, Doamne, că pentru numele Tău “m-am smerit foarte”; ci, să nu mă ruşinezi, pentru că de multe ori mi-ai zis: “Nu mă uit la veghea ta şi la setea ta, ci te iubesc pentru adânca ta smerenie”. Oare am făcut eu însumi ceva bun? Pe toate acestea harul Tău le-a lucrat!

Adu-Ţi aminte, Doamne, şi de cei ce mă pomenesc pe mine, robul Tău, şi trimite pe Duhul Sfânt în inimile lor! Dă-le lor îndreptare, virtute şi nepomenire de rău, zdrobeşte sub picioarele lor pe vicleanul balaur!

În mâinile Tale încredinţez această turmă pe care mi-a încredinţat-o dreapta Ta! Păzeşte pe cel ce crede în numele Tău! Păzeşte-l, Preaînalte, cu atotputernica mâna Ta; păzeşte-l nevătămat până la sfârşitul lumii!

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, iarăşi Te rog, adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe uscat şi pe mare, de bolnavi, de cei osteniţi şi de cei robiţi; ajută-i şi-I mântuieşte pe ei!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de văduve şi de orfani, de străini, de prozeliţi, de cei înstrăinaţi, de săraci, de cei flămânzi şi însetaţi, pentru dumnezeiască şi bogată mila Ta!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei întemniţaţi, de cei legaţi, de cei ce se află în nevoi, de cei ce suspină şi se tânguiesc, de cei ce flamazesc! Să-i înconjure mila Ta cea mare, Preamilostive.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei bolnavi sufleteşte şi de cei răniţi de vicleană săgeată a păcatului!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei înstrăinaţi şi încercaţi şi de toţi cei ce se chinuiesc de amare dureri! Picură în inima lor bucuria Duhului Tău cel Sfânt, ca să slăvească bunătatea Ta!

Ştiu că faci acestea Doamne, mai ales cu cei ce rabdă fără murmur osteneala şi durerea, sila, nevoia, supărarea, fie că s-au produs cu voia lor, fie ca fără de voie se află în ele.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de episcopi, de preoţi, de diaconi şi îndeobşte, de toţi clericii! Cu rugăciunile lor, Iubitorule de oameni, iartă şi mulţimea greşelilor mele.

Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce se nevoiesc în pustii, în munţi, în peşteri şi în găurile pământului şi îndeobşte de toţi cuvioşii monahi, care poartă sfânta schimă. Cu rugăciunile lor, vino la plecarea robului Tău!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de împăraţii şi de domnitorii creştini! Odihneşte şi pe toţi care au plecat din această viaţă cu credinţă şi nădejde în Tine! Uşurează şi povara nefericiţilor necreştini!

Primeşte, Stăpâne, rugăciunea robului Tău la jertfelnicul cel înţelegător şi mai presus de ceruri al Ierusalimului celui de sus!

Tu, Cuvântule al lui Dumnezeu, Care eşti cu totul în Tatăl, Tu, Care ţii toate şi prin Care toată făptura din nimic a venit la fiinţă; Tu, Care te-ai născut mai înainte de toţi vecii, Care ai în Tine întreg pe Tatăl şi peste Care Duhul Sfânt Care din Tatăl purcede, se odihneşte; Tu, Care ai făcut cetele îngerilor, firea apelor, lumina şi întunericul, soarele, luna şi stelele cerului, cele mai presus de ceruri, cele de pe pământ şi cele de sub pământ; Tu Care pe toate le ţii în palma Ta. Ci cine, Doamne, nu tremură înaintea Ta, afară numai dacă este cu totul robit de patimi, ca mine, groapa mirosului greu. Tu, Care ai creat duhurile din nimic şi tot aşa şi materia, “Care câte ai voit ai făcut în cer şi pe pământ, în mari şi în toate adâncurile”, Tu, Atotţiitorule, primeşte rugăciunea mea ca să mă odihnesc şi să adorm în pace, că Tu, Doamne, “Întru nădejde m-ai aşezat”.

”Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon”

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here