Înfrângerea ţăranilor în războiul din (1525) a însemnat apusul multor secte şi grupări social-religioase. Cu toate acestea, unele dintre ele au supravieţuit, iar alţii, precum anabaptiştii, au reuşit să se extindă în multe părţi ale imperiului şi chiar în ţările vecine şi să lase un monument semnificativ în „raiul” Münsterului.
Persecuţiile îndurate de noile secte nu s-au datorat programului teologic, botezului la maturitate sau recursului la Vechiul Testament, ci poziţiei sociale şi politice, refuzului de a asculta şi sfidării autorităţii spirituale şi laice.
Aceste trăsături principale au caracterizat toate mişcările anabaptiste, fíe acestea pacifiste, îndurând persecuţiile precum adepţii lui Melchior Hofmann din Strasbourg, sau activ-militante precum cele din Münster.
Oricum ar fi fost, ele simţeau de cuviinţă să exprime mânia divină.
O conjunctură politică favorabilă din Münster le-a permis anabaptiştilor să se integreze. Păturile burgheze de aici se convertiseră la luteranism; în timp ce episcopii conducători şi patriciatul stăruiau în catolicism.
Burghezilor le convenea de minune agitaţia aceasta anabaptistă, o îngăduiau şi o sprijineau, pentru a se folosi de ea împotriva episcopului şi a susţinătorilor acestuia. Odată ce patriciatul era dat la o parte, urma să fie eliminaţi şi anabaptiştii radicali. Dar socoteala nu s-a potrivit. Anabaptiştii au câştigat repede susţinători, în special din Olanda; mişcarea s-a intensificat şi i-a depăşit în scurtă vreme pe luterani.
În februarie 1534, aceştia au preluat puterea în oraş.
Episcopul s-a retras. Patriciatul s-a alăturat, de bunăvoie sau nu, acestora. Bunurile acestora au fost sechestrate. În timp ce în afară episcopul aduna împreună cu principii o armată de asediere, înconjurând oraşul, anabaptiştii au instituit un „rai”, noul Sion, cu proprietăţi comune şi poligamie; în final aceştia l-au proclamat rege pe fostul patron de bordel şi poet de ocazie Jan van Leiden, numit Bockelson.
Pe de altă parte, tot anul oraşul a înfruntat toate atacurile. Pe 25 iunie 1525, armata de asalt, consolidată de soldaţii protestanţi şi de trupe imperiale, a reuşit să pătrundă în oraş printr-un acces secret, trădat de un transfug. Anabaptiştii, în ciuda faptului că erau înfometaţi, s-au apărat până în ultimul moment.
“1000 de ani. Momente de referință din istoria universală”, Editura Aquila
