Anotimpurile sufletului meu iubesc libertatea

0
385

photo-1447349854819-113bfdea8bdf

Anotimpurile sufletului meu sunt dependente de anotimpurile firii?
Anotimpurile sufletului meu se perindă la fel ca anotimpurile naturii?
Nu. La mine în suflet poate fi ger năpraznic de tristeţe şi deznădejde,
Când afară e soare şi niciun nor nu înveşmântă Marea cerului limpede.
La mine în suflet poate arde focul soarelui iubirii, credinţei şi nădejdii,
Când natura e îngheţată şi adormită sub stăpânirea nemiloasă a iernii.

Grădina sufletului meu poate fi o grădină de maci delicaţi, sângerii,
Când în grădinile naturii înfloresc flori dantelate de gheaţă şi cristal.
Grădina sufletului meu poate fi acoperită de frunze ruginii şi moarte,
Când în grădinile naturii înfloresc purii ghiocei şi lalele viu colorate.

La mine în suflet poate să adie un zefir – prinţul primăverii spirituale,
Când afară copacii plâng şi se frâng – bătuţi năpraznic de Crivăţul iernii.
În sufletul meu poate ploua bogat, cu lacrimi de căinţă din ochii inimii,
Când afară e secetă prelungită de vară săracă în ploi liniştite şi calde.

Anotimpurile sufletului nu se ţin mereu de mână cu anotimpurile surori.
Anotimpurile sufletului sunt rebele, sunt imprevizibile, iubesc libertatea.
În sufletul meu se îmbrăţişează iarna cu vara, toamna târzie cu primăvara.
Anotimpurile sufletului meu nu sunt dependente de ale firii – anotimpuri.
Anotimpurile sufletului meu vor să le iubesc pe toate la fel, necondiţionat.
Anotimpurile sufletului meu, liber, haotic, întreaga-mi fiinţă au cutreierat.

Cristina Toma