Pentru a ameliora setea, atunci când nu se pot consuma lichide, recomandabil ar fi să ţineţi în gură un obiect de argint.
– Organismul unui om cu masa de 70 kg conţine aproximativ 0,07 mg de argint.
– Cei care poartă bijuterii de argint sunt mai calmi, mai liniştiţi şi mai temperaţi.
– Argintul se foloseşte şi sub formă de aliaje cu alte metale, la confecţionarea monedelor, la protejarea dinţilor, la confecţionarea bijuteriilor şi a tacâmurilor.
– Soluţiile coloidale de argint se utilizează în medicină ca mijloace antiseptice, pentru tratarea bolnavilor de tuberculoză.
– Până la descoperirea penicilinei, argintul era extrem de valoros, deoarece era singurul dezinfectant cunoscut. Un kilogram de aur preţuia cât 7 kilograme de argint. Azi, cu un kilogram de aur, se pot cumpăra 74 kilograme de argint.
Sănătate preţioasă
Apa păstrată în vase de argint are calităţile unui antibiotic natural extrem de eficace. Din cele mai vechi timpuri, bogaţii mâncau cu tacâmuri de argint.
Preoţii împart Sfânta Împărtăşanie cu linguriţa de argint. Apă sfinţită rezistă timp îndelungat dacă e ţinută în recipiente de argint.
Ce au în comun aceste practici?
Argintul, un metal ale cărui virtuţi terapeutice au fost ţinute în secret secole de-a rândul. Ştiinţa a făcut mii de teste care au confirmat că ionii de argint au efect bactericid. Distrug circa 650 viruşi şi germeni, constituind astfel un dezinfectant extrem de eficient. Dintre toate întrebuinţările curative ale argintului, cea mai cunoscută este apa de argint, leac pe care-l cunosc şi astăzi oamenii de la sate. Şi despre care se spune că ajută la menţinerea sănătăţii şi păstrarea longevităţii.
Un medicament vechi de milenii
Acum 4.000 de ani, medicii chinezi făceau acupunctură cu ace de argint.
Fenicienii navigau luni întregi peste mări. Ei transportau apa, vinul şi laptele în vase din argint, pentru a le păstra nealterate un timp îndelungat. Vechii greci au constatat că, în perioada războaielor, aristocraţii nu sufereau de dizenterie.
Explicaţia: foloseau tacâmuri şi veselă din argint care i-a protejat de multe epidemii şi boli. Coloniştii americani care străbăteau Vestul puneau adesea un dolar de argint în lapte pentru a-i întârzia alterarea. La începutul secolului, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac şi puneau câteva picături de soluţie de argint în ochii nou născutului pentru a distruge eventualele bacterii care ar fi putut provoca orbirea. Bijutierii care lucrează cu argint sunt cunoscuţi pentru sănătatea lor. Staţiile cosmice NASA şi MIR folosesc argintul coloidal pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă. Practic, argintul este un dezinfectant universal, adevărat medicament, mazilit însă de apariţia penicilinei şi uitat nejust.
De cât argint avem nevoie?
Strămoşii noştri încasau o oarecare doză de argint prin hrană. Tehnologiile moderne din agricultură au distrus 85% din rezervele de argint ale solului, astfel încât acest element nu mai există în alimentele pe care le consumăm.
Conform unor studii americane, deficitul de argint duce la scăderea imunităţii şi este unul dintre principalii factori de creştere a afecţiunilor maligne din ultimele decenii. Cel mai eficace aport de argint se face sub forma lui coloidală (particule de 0,001 microni), astfel este total nevătămător pentru organismul uman, care îl va elimina în 24 de ore. Argintul coloidal se absoarbe în sânge cu rapiditate, încă din cavitatea bucală. Cercetătorii au stabilit că 0,088 mg de argint reprezintă cantitatea medie zilnică indispensabilă organismului uman. Organele noastre conţin argint, cel mai mult fiind în ţesutul creierului mare, în nucleul celulelor nervoase, glandele sistemului endocrin, partea exterioară a ochiului şi în oase.
Mădălina M.
Jurnal Spiritual
