Arhim. Arsenie Papacioc – Epistole către monahia G., partea I
Partea I
Scrisori inedite
Scumpă soră G.,
… Ai câştigat mult, eşti convinsă de existenţa ta. Orice lovitură primită, mai ales în plin, te dovedeşte ca o fiinţă vie şi, pot spune, de temut (în privinţa duhurilor rele). Ai descoperit pe Dumnezeu lângă tine prin curiozitatea întâmplărilor şi a oamenilor, fie ei preoţi.
Începi să te întrebi, şi să te mustri, şi să te mângâi cu noi perspective unde ai putea fi pregătită mai temeinic cu smerită inimă şi, adică, necesitatea de a sluji lui Dumnezeu cu sufletul pe jar: „ceea ce dă preţ vieţii e priveliştea frumuseţii eterne”.
Ți-a devenit necesar Cerul, şi numai Cerul.
… Când eşti cercat, nu eşti părăsit, numai că suferi consecinţele greşelilor. Eşti înarmată bine. Să nu te temi de suferinţă şi nici să-ţi faci singură aglomerări sufleteşti. Să fii veselă; nu considera că viața lumii din tine (de oameni sau de îngeri) se opreşte într-un ghimpe ascuns în cale de laşitatea, răutatea sau prostia cuiva. Strigătele și urletele care au adus cea mai mare biruinţă, pentru toate timpurile, au fost: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!…”.
Acestea le-au făcut răutatea, laşitatea şi prostia, dar au rămas înfrânţi. S-au dezarmat singuri că n-au iubit, n-au cunoscut pe Hristos.
Du mereu o viaţă de mare prezenţă, rămânând sufleteşte pe o măreţie a religiozităţii, dar fără să te mai ajuți, mai ales cu multe, în zadar. În toate să fii sobră,calmă şi prudentă. Rămâi curată, fetiţo, chiar dacă trăiești într-o lume de pisici sălbatice.
Te simt cuminte şi serioasă. Măicuţa Domnului să fie cu tine mereu.
17.10.1969
Scumpă soră G.,
…nu te îngrijora de răbdarea mea, că ea nu e singură, ştii?, este cu Dragostea -fericita dragoste care „iartă totul, înţelege totul, crede totul…”. Aşa e lupta, cere jertfă şi, mereu proaspătă, dar preţuieşte mult inima cuiva care zboară după greul luptei tale… Bietul creştin!…
Poartă-te respectuos, dar distant sau evită, nu-ţi schimba punctul de vedere, oricare ar fi atmosfera ce se va crea. De viitorul lor nu te mai frământa. Ai explicat destule… Să ştii ce ai de făcut, că viaţa nu trebuie ţinută în loc, având în vedere un singur lucru mare, mare – Cerul.
Te rog să ai calm peste tot. Tot ce faci să fie pentru tine paşi înainte, acestea fiind dovezi materiale că tu nu glumeşti; şi se vor obişnui toţi cu gândurile tale… Ai pierdut sau vei pierde locuinţa? Nu trebuie să te sperii nici de lucrul acesta, că şi aceasta va fi tot un câştig. Să lucrezi cu paşii pe pământ şi să lupţi să obţii o cameră, dar acest lucru nu te va opri din drumul principal – unirea cu Cerul – că, de fapt, acesta trebuie cucerit în tot ce vei face…
Înainte, fetiţo! Te văd biruitoare! Nu pot să-ţi explic, dar pot să te îndemn. Să fii mereu în realitatea momentului, cu prudenţă şi calm. Urcuş mai este. Poţi mereu să ai surprize. Să nu te temi de nimeni, decât de tine. Numai tu poţi să-ţi pierzi toate cuceririle prin vreo cedare necugetată, cuprinsă de prejudecăţi sau temeri neîntemeiate. Diavolul, în toată bătălia aceasta, trebuie să ajute pe careva. Fereşte-te să primeşti ajutorul acesta.
Urmează-ţi calea sufletului tău de creştină la nivelul la care ştii, -simţi-, că te-a dăruit Dumnezeu. Şi de proşti nu vei răspunde tu sau dacă, totuşi, trebuie cineva învinuit de soarta lor: toţi oamenii vor fi vinovaţi de toţi proştii lumii…
Tu vrei un lucru simplu, dar mare; Cel mai mare. Ține-te de El şi Măicuţa Domnului te va ajuta…
Oricum, nu se poate scăpa de „cununa de spini”. Se pare că tot ea rămâne mai scumpă şi trebuie să o dorim…
Ce mult doresc şi ce mare nevoie este să fii veselă! Bunul Dumnezeu să fie cu inima ta de ucenică.
27.10.1969
Scumpă soră G.,
Sunt cu toţii în lupta de acum, şi de totdeauna. E nevoie de aceasta. E nevoie de unitate în Hristos, este nevoie de noi grămadă în necazurile celuilalt, de o nesfărşită iubire faţă de cei firavi, mititei, dispreţuiţi şi singuri…
Si acum îţi spun: mergi înainte, cu inima în aceeaşi liniştire, că nu eşti singură. Eşti un copil mare şi lovit destul de impoliteţea omenescâ, pentru ca să te mai ameninţ cu degetul: vezi, să nu-ţi spargi capul la joacă; sau vezi, că dracul se serveşte de iubirea omenească şi, uneori, mai ales, de înduioşările celor de bună-credinţă, înr obiectivul lor de atins. Eşti mare, zic, şi nu vreau să-ţi jenez marea ta bună-credinţă şi singurătatea aparentă.
„Mâniaţi-vă şi nu greşiţi.” Să nu te temi dacă îi pui la locul lor pe fiecare. Să ai spiritul de fineţe care, mai mult macină adâncurile adversarului, dar nu înseamnă abdicare, lipsă de strategie sau să nu ai sânge rece.
E sincer împotriva ta pentru că nu poate vedea rezolvări pe contul lui. I se face binele cel mare: să se trezească, cel puţin, la anumite răspunderi din viaţa lui…
Cu toate distrează-te şi roagă-te cu multă smerenie lui Dumnezeu şi Măicuţei Domnului. Acolo să-ţi fie toată inima ta. Nu te sinchisi de bătaia vorbelor. Tu ai Cerul, Cerul de sus, şi, cu puţin greu, dar s-ar putea să vină, pe neaşteptate, elemente noi şi cu totul favorabile.
Să fii mulţumită de cum te-a urmărit bunul Dumnezeu: „Crucea ca jugul, mai mult sau mai puţin, se poartă peste tot”. Dar, calitate este numai pentru aceea care o poartă de bunăvoie. Te-ai făgăduit, fetiţo, nu-ţi pară lucru de glumă!…
Din toată inima salutări celor pe care îi văd atât de statornici în lupta ta pentru mântuire.
- 1969
Epistole, Arhim. Arsenie Papacioc
Alte articole puteți găsi aici.
