Spre deosebire de majoritatea marilor monumente din Isfahan, gândite şi ridicate de dinastia safavidă, construirea marii moschei de vineri a durat câteva secole, timp în care la conducere s-au succedat mai multe familii. Moscheea iniţială din secolul al Vlll-lea, construită din cărămidă nearsă, a fost înlocuită în secolul al IX-lea de o clădire din cărămidă arsă ce urma un alt plan. Dar abia în secolul al Xl-lea, în timpul dinastiei selgiucizilor, moscheea a căpătat forma finală, prin adăugarea a două construcţii acoperite cu cupole de o parte şi de cealaltă a curţii centrale. Cupola sudică a fost construită în anul 1086, de sultanul Malik Şah şi vizirul-şef, Nizam ul-Mulk. Taj ul-Mulk, cel mai mare rival al lui Nizam ul-Mulk, a finanţat construirea cupolei nordice, a cărei dimensiune este mai impresionantă; la acea vreme cupola nordică era legată de moschee, dar nu făcea parte din ea. în secolul al Xll-lea s-au adăugat de o parte şi de alta a curţii aivane (încăperi boltite deschise pe o latură), ajungându-se astfel la forma caracteristică a moscheii iraniene, cu patru aivane şi o cupolă.
În timpul dinastiei mongole a ilhanilor s-au adăugat noi construcţii. Sultanul Oljeitu (a condus între 1304-1317) a adăugat în anul 1310 în vecinătatea aivanului vestic un mihrab (nişă ce indică direcţia către Mecca) cu elemente decorative în stuc; în acelaşi timp, s-a reconstruit arcada curţii pe două niveluri. Mai târziu, în secolul al XlV-lea, sub dinastia muzaffarizilor, s-au adăugat o madrassa (şcoală) în partea de est şi o sală de rugăciune în partea de vest. Aproape toţi suveranii safavizi au adăugat elemente decorative aivanelor şi minaretelor.
Rezultatul este o diversitate de caracteristici arhitecturale iraniene care se îmbină cu succes. Uimeşte mai ales măiestria execuţiei, atât în cărămidă, cât şi în teracotă. Cupolele şi aivanele conţin unele din cele mai frumoase exemple de muqarnas – panouri decorative care acoperă bolta, alcătuite din straturi suprapuse de elemente curbe şi cu faţete care creează o formă de fagure; se mai numesc şi „stalactite”. Acestea sunt acoperite cu mozaic, creând un efect magic.
Curtea şi aivanul vestic văzute din aivanul sudic.
Detaliu din mihrab-ul lui Oljeitu ce datează din 1310. Motivele ornamentale florale, acoperite cu versete din Coran, amintesc de un sir unduitor de nuferi.
Detaliu din punctul unde se intersectează două motive geometrice diferite din tavanul decorat cu muqarnas al aivanului sudic.
Oamenii se refugiază sub superba boltă de cărămidă a aivanului nordic pentru a aţipi şi a uita puţin de soarele dogoritor al amiezii.
Bolta din spatele arcadei nordice este susţinută de stâlpi din cărămidă.
Bazinul aflat în centrul curţii. Dincolo de bazin se vede aivanul sudic.
Arhitectura lumii-Capodoperele, Will Pryce
Jurnal Spiritual
