Armenia, unul din cele mai vechi popoare din lume, a locuit din timpuri străvechi ( de peste 3000 de ani) în teritoriile din Caucazul sudic între Marea Neagră şi Marea Caspică.
Se învecinează cu Iranul, Georgia şi Azerbaijanul. Punct de traversare între occident spre orient, este un stat cu un vechi patrimoniu cultural şi istoric. Numele original al ţării era Hayastan. Potrivit legendei, Haikar ar fi fost nepotul lui Noe şi strămoşul poporului armean. Situarea geografică la răscruce de drumuri comerciale şi continentale a îndemnat la invazia teritoriului sau de către diverse imperii de la asirian, persan, roman , iar mai târziu otoman şi rusesc. Apogeul puterii şi expansiunii teritoriale îl atinge la sfârşitul mileniului I -(95-55i.Ch.)
Cu toate vitregiile istorice, Armenia îşi păstrează identitatea etnică, individualitatea limbii, cultura şi religia creştină.
Tradiţia spune că primii creştini care au păşit pe pământ armean, au fost apostolii Bartolomeu şi Tadeu. Ei au fost numiţi ‘’luminatorii armenilor’’. Despre Tadeu se spune că a plecat în Armenia în anul 34 d.Ch., ducând cu el lancea cu care a fost străpuns Hristos. Aceasta lance este expusă astăzi în muzeul catedralei armene din Ecimiadzin ( construită în secolul al XVII-lea cu o arhitectură ecleziastică specifică armeneasca).
În restul ţării, se păstrează mai multe vestigii ale vieţii religioase pe aceste teritorii: mănăstirea Geghard, cunscuta datorită ‘’copacilor dorintelor’’- pentru că turiştii îşi lăsa aici fâşii din pânză prin care spera să li se îndeplinească rugăciunile; manasirea Haghpat şi Sanakin construite prima oară în sec X.
Capitala Yerevan, este considerat al doilea oraş biblic după Babilon, având o vechime de peste 2800 ani. Este străjuită de Muntele Ararat despre care se crede că ar fi punctual în care s-a oprit Arcă lui Noe. Clădirile şi vestigiile istorice sunt de culoare galben roşiatice deoarece sunt făcute din tufă şi granit.
La 70 km de Yerevan, se afla cel mai mare lac din Munţii Caucaz, lacul Sevan, cu ape limpezi şi cu peisaje impresionante.
Începând cu anul 370 d.Ch., armenii şi-au pierdut independenta, emigrând în toată lumea. Ei au ajuns şi pe teritoriul ţării noastre, fiind una din cele mai vechi naţionalităţi conlocuitoare. În 1408, Alexandru cel Bun, emite un hrisov prin care permite fondarea unei episcopii armene la Suceava.
Armenii declară cu mândrie că au fost primul stat creştin, în anul 301 d.Ch. prin regale Tiridates, convertit la creştinism de Sf.Grigore Luminătorul primul Catolicos ( universal).
Armenia a supravieţuit şi genocidului turcesc din 1915 şi dominaţiei comuniste.
Acum este un stat liber şi independent, decis să-şi continuie existent trimilenara. Din nefericire, din cauza conflictelor din zonă, turiştii o cam ocolesc.
Răspândiţi în întreaga lume, îşi păstrează tradiţiile şi mai ales religia ortodoxă.
Biserica Apostolică Armeana este condusă de un Ctolicos(universal), limba în care se slujeşte este armeana literară veche.
În lume sunt puţini călugări armeni, ei sunt cunoscuţi mai ales că cei care slujesc la Locurile Sfinte.
În România, în afară de Biserică Armenească din Bucureşti, cele mai cunoscute locuri de pelerinaj sunt cele de la Zamca şi Hagigadar – biserica împlinirii dorinţelor. Acolo, penitenta se face în genunchi până la lăcaşul de cult de pe deal.
editat de Florica Bucsa
Jurnal Spiritual
