Arta coptă

0
477

Arta coptăArta coptă este arta creştinilor din Egipt. Ea durează de la Edictul de la Milan (313), când este recunoscută existenţa comunităţii creştine, şi până în 640. Originile sale trebuie căutate în arta romană care, după cea elenistică, s-a dezvoltat în întreg imperiul. Copţii sânt creştini monofiziţi. Limba lor liturgică rămâne copta, ultima formă a limbajului faraonic, care va dispărea din vorbirea curentă în cursul secolului al XVII-lea.

Cuvântul” copt” derivă din arabul qubt, ce reprezintă o alterare a cuvântului grec aiguptos, care înseamnă” egipteanu”.

Monumentele tipice ale arhitecturii copte sânt în esenţă mănăstirile şi bisericile, constructorii acestora fiind episcopii. Cele mai celebre creaţii de acest gen se numără Mănăstirea Albă şi Mănăstirea Roşie.

Definirea originilor sculpturii nu este uşoară. Unii autori văd în sculptura coptă o prelungire directă a artei elenistice alexandrine.

Arta coptă este cunoscută mai ales prin ţesăturile care s-au păstrat intacte, datorită climei uscate.

În evoluţia lor au putut fi determinate trei perioade:

Perioada post-elenistică (secolele IV-V), în care domină motivele greco-romane;

Sfânta Tecla în arta coptă

Sf TeclaSfânta Tecla din Iconium este reprezentată într-o pictură aflată în Capela funerară a Păcii din oaza Al-Bagawat aflată în Deşertul Apusean. O altă reprezentare a Sfintei Tecla, împreună cu Sfântul Mina, se găseşte pe un vas în care se păstra aghiasma sau untdelemnul luate din biserica Sfântul Mina. Trei astfel de vase, aflate în Muzeul Luvru, sunt importante pentru mărimea lor, aproximativ 15 cm, în contrast cu vasele mult mai mici descoperite în bazinul mediteranean. Pe toate cele trei vase Sfânta este reprezentată ca fiind desculţă şi purtând robă. Aceasta este însoţită de o parte de unul sau două animale: leu, urs sau lupi.

Perioada creştină (secolele V-VI), în care apar ca motive crucea şi scenele biblice;

Perioada coptă (secolele VI-VII), ce foloseşte masiv motivele bizantine şi sasanide;

Asemenea vase erau folosite de către pelerini pentru a căra apă sau untdelemn acasă de la locul de pelerinaj (Mănăstirea Sfântul Mina).

Sfântul Mina, soldat egiptean în armata română care a primit martiriul la sfârşitul secolului al III – lea, este reprezentat la rândul său între două cămile ce i-au purtat trupul înapoi în Egipt, pentru înmormântare.

În afara celor două tipuri de reprezentare a Sfintei Tecla din Iconium, există şi alte reprezentări în care apare. Pe lespede de piatră aflată în Muzeul Brooklyn, Sfânta Tecla ţine în mâini o cruce greacă. Este atacată dintr-o parte de un lup, iar de cealaltă parte este ameninţată de flăcări. Stilul aparţine sculpturii copte din secolul al IX-lea.

” Ghid de cultură generală”, F.Braunştein, J.F. Pépin

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here