Aș vrea ca prietenia să fie rază de soare
Ce alungă din suflet, întunericul adus de întristare.
As vrea ca prietenia să fie zâmbet de lumină și iubire
Ce șterge toate lacrimile amare, izvorâte din durere.
Aș vrea ca prietenia să fie bucurie sfântă
Ce aduce în suflet armonie și pace multă.
Aș vrea ca prietenia să fie adevăr și sinceritate
Ce demască măștile teatrale, false și meschine.
Aș vrea ca prietenia să nu se lipsească de încredere,
Să fie umăr pe care poți pune capul cu curaj și nădejde.
Aș vrea ca prietenia să fie solidaritate
Ce alungă indiferența departe, departe
Și aduce în locul ei compasiune și dăruire,
Iubire necondiționată și milostivire.
Aș vrea ca prietenia să fie simplitate,
Să nu accepte nimic din cele complicate.
Să fie puritate și copilărie,
Să fie speranță și bucurie.
Să-i placă râsetele zglobii,
Să-i placă jocurile de copii.
Să se bucure de soare, de plimbare,
De orice colorit de floare,
De tril de pasăre măiastră,
De imensitatea de cer albastră,
De lună și de stele argintii,
De cântec și de poezii.
Aș vrea ca prietenia să fie îmbrățișare,
Ce îmbărbătează și aduce alinare.
Aș vrea ca prietenia să fie respect și prețuire.
Aș vrea ca prietenia să fie credință, rugăciune.
Aș vrea ca prietenia să fie Har și comuniune.
Aș vrea ca prietenia să fie numai și numai iubire.
Aș vrea ca prietenia să fie sfântă.
Aș vrea ca prietenia să fie infinită.
Aș vrea cu bagheta ei fermecată
Să schimbe lumea toată,
În Spațiul Învierii Lui Hristos,
Unde totul e luminos și frumos,
Unde nu e invidie, judecată, egoism,
Nici răutate și individualism,
Ci doar bunătate ca roadă a Duhului Sfânt.
Aș vrea ca prietenia să fie Raiul pe pământ.
Aș vrea ca prietenia să fie……
Cristina Toma
