Ce tristă ar fi lumea fără vin! Aşa cum s-a exprimat memorabil Victor Hugo: „Dumnezeu a creat doar apa, dar omul a creat vinul“.
Este sigur că ne-am descurca foarte bine şi fără el. Este complet inutil. Nu are nici o valoare nutritivă. Chiar şi cea mai ieftină sticlă tot are un preţ măricel, iar cea mai scumpă poate costa o avere.
Consumat în cantităţi mai puţin moderate, îi poate face pe oameni să se comporte urât şi apoi sufere şi să aibă remuşcări. Şi mai grav, vinul consumat în cantităţi mari poate provoca accidente dacă oamenii se urcă la volan după ce au băut. De asemenea, poate duce la acte de violenţă, întrucât cei care beau prea mult pot deveni agresivi.
Iar consumul permanent de vin tare pe o perioadă mai lungă de timp poate crea dependenţă de alcool şi alte neajunsuri asociate, de la probleme sociale până la afecţiuni ale ficatului.
În realitate, vinul este una dintre cele mai inutile invenţii create vreodată.
Este foarte probabil ca acesta să se facă vinovat de mai multe zile în care ne învoim de la serviciu decât răcelile obişnuite.
Însă, desigur, toate acestea omit ideea esenţială. A spune că vinul este inutil este la fel ca a spune că plăcerea nu e bună de nimic. Poate că este adevărat, dar cine ar vrea să renunţe chiar la tot? Şi, desigur, nu totul se rezumă doar la plăcere.
Comicii de televiziune Mitchell şi Webb au un scheci minunat în care aseamănă consumul unei cantităţi mici de vin cu un rit masonic.
Marele secret este că, dacă bei sub două pahare de vin, rezolvi toate problemele şi ai încrederea în sine necesară pentru a face orice. Poanta scheciului este că eroul, ajungând să conducă lumea într-un spirit minunat de bonom, se simte deasupra tuturor lucrurilor, aşa că termină şi al doilea pahar. Desigur, a băut prea mult, iar lumea intră în haos.
Iată care este ideea în privinţa vinului. În cantităţile potrivite, este un balsam care elimină anxietatea. Îndepărtează sentimentul de nelinişte pe care îl avem în multe întâlniri sociale. Şi transformă o masă simplă într-o ocazie specială.
Există probabil o cauză psihochimică pentru acest lucru. Oamenii de ştiinţă cred că alcoolul funcţionează influenţând neurotransmiţători precum serotonina şi acidul gamma-aminobutiric (GABA) – prin efectul său de eliminare a inhibiţiei –, însă, în mod cert, nu se rezumă doar la atât.
Vinul, desigur, nu este o simplă băutură alcoolică; sortimentele de bună calitate au o aromă bogată; sunt delicioase şi au o culoare vie şi plăcută – rezultatul final al unei munci îndelungate şi, poate, al unor ani de pregătire, pentru a oferi consumatorului cea mai mare plăcere.
Vinul inspiră un tip de interes incomparabil cu alt fel de băutură.
Mulţi viticultori îşi dedică întreaga viaţă plantării celor mai bune soiuri de viță-de-vie şi obţinerii celor mai bune recolte posibile. La fel, foarte mulţi băutori sunt cunoscători la fel de dedicaţi, care se bucură de fiecare nuanţă de gust şi de fiecare fapt ce ține de istoria vinurilor. Însă şi mai mulţi se bucură pur şi simplu să cunoască puţin şi să guste mult.
„Vinul este unul dintre cele mai civilizate lucruri din lume şi unul dintre cele mai naturale, care a fost adus la cea mai mare perfecţiune“, scria Ernest Hemingway în Moarte după-amiază, „şi oferă o gamă mai largă de desfătare şi de apreciere decât, poate, orice alt aspect pur senzorial.“
Oamenii beau vin (şi se şi îmbată probabil) de mai bine de 8.000 de ani. Într-adevăr, oamenii au început să bea vin la scurt timp după inventarea vaselor necesare pentru a-l depozita.
Cele mai vechi dovezi ale consumului de vin au fost descoperite la Shulaveri, în munții Caucaz din Georgia.
Acolo a fost utilizată spectroscopia cu raze infraroşii. Asa s-au identificat reziduurile de vin sub formă de acid tartric, pe vase ce datau din 6000 î.Hr.
Vase pentru vin aproape la fel de vechi au fost descoperite la Hajji Firuz, în munţii Zagros din Iran. Nu există nici o modalitate de a descoperi din ce fruct a fost produs acest vin vechi.
Desigur, vinul poate fi fabricat din orice fruct cu o cantitate de zahăr suficient de mare încât să fermenteze. Vița-de-vie sălbatică (Vitis vinifera subsp. silvestris) crește, desigur, în zonă, însă strugurii acesteia sunt prea mici şi prea amari pentru a fi folosiţi la vin.
Nu se ştie cu certitudine când a început să fie plantată vița-de-vie – cele mai vechi seminţe găsite datează din circa 3000 î.Hr. –, dar aceasta are două avantaje uriaşe comparativ cu vița-de-vie sălbatică. În primul rând, fructele sunt mult mai mari şi mai dulci. În al doilea rând, viţa-de-vie se autopolenizează.
Chinezii au început cu un soi de viță-de-vie sălbatică uşor diferită, crescută la munte (Vitis thunbergii); apoi au început şi ei să importe soiurile cultivate, care au fost transportate treptat în întreaga lume. Ele sunt plantate acum oriunde permite clima, de exemplu, în Australia, Noua Zeelandă, Chile, Africa de Sud şi California, departe de locul lor de baştină, în Caucaz.
În Antichitate, marii maeştri ai vinului au fost grecii.
Au fost descoperite amfore care conţin vin grecesc în întreaga zonă mediteraneeană şi mai departe. Poetul grec din secolul al VII-lea Alkman preamărea vinul de Denthis; el era produs pe versanţii muntelui Taigetus, cu aroma sa de flori; Aristotel vorbea despre vinul de Lemnos, produs şi în zilele noastre.
Totuşi, industria grecească a vinului a intrat în declin odată cu civilizaţia greacă, iar domeniul maeştrilor viticoli s-a îndreptat mai la vest, în Italia, Spania şi, mai ales, în Franţa, unde sistemul chateau a cunoscut o Epocă de Aur la jumătatea secolului al XIX-lea, când vinul de Bordeaux a fost cel mai bine cotat ca gust.
Desigur, în ultimii cincizeci de ani au apărut vinurile Lumii Noi; vinurile din Chile şi Australia le-au detronat uneori pe cele franţuzeşti tradiţionale. Francezii rămân mari băutori de vin. Se susţine adesea că, în pofida dietelor lor foarte bogate în grăsimi, francezii suferă mai puţin de boli cardiovasculare, deoarece consumă mult vin, mai ales roşu.
Ceea ce se omite să se sublinieze este faptul că alte ţări în care se bea mult vin roşu, cum ar fi Bulgaria şi Ungaria, au o rată destul de mare a bolilor cardiovasculare.
Totuşi, în ultimii ani, unii neurologi au lăudat vinul roşu deoarece conţine un ingredient foarte important, numit resveratrol.
Savantul italian Alessandro Cellini a descoperit că peştii cărora li s-au administrat doze mari de resveratrol au trăit cu 60% mai mult; în timp ce alţi peşti au murit de bătrâneţe la douăsprezece săptămâni, aceşti peşti matusalemici aveau încă abilitatea mentală a peştilor tineri.
Se pare că resveratrolul a protejat celulele nervoase ale peştilor de deteriorarea cauzată de vârstă. Studii similare arată că resveratrolul este un antioxidant care protejează celulele; el elimina radicalilor liberi, în timp ce altele dezvăluie că, în realitate, chiar încurajează refacerea celulelor nervoase.
Un grup de cercetători a sugerat că unul, două pahare de vin pe zi pot mări de şapte ori conexiunile neuronale. Pot chiar să protejeze împotriva bolii Alzheimer. Totuşi, înainte de a desface sticla, trebuie să reţineţi că alcoolul constituie o substanţă toxică majoră pentru creier.
Chiar şi cantităţile foarte mici de alcool vă pot face să gândiţi mai încet; vă afectează simţul echilibrului; dăunează judecăţii mentale şi distrug complet memoria pe termen scurt.
Consumul unor cantități mari de alcool o perioadă îndelungată de timp reduce volumul creierului şi determină pierderea memoriei şi afecţiuni mentale. Iar peştii care au beneficiat de aceste doze mari de resveratrol au consumat echivalentul a 72 de sticle de vin pe zi!
Un pahar de vin roşu pe zi pentru femei şi două pentru bărbaţi nu fac nici un rău, dar este departe de a se fi dovedit că vă fac într-adevăr bine.
Bineînţeles, unii oameni au atacat dintotdeauna vinul pentru daunele morale pe care le lasă, nu neapărat pentru cele fizice.
Unii musulmani resping ferm consumul oricărui fel de alcool şi, de-a lungul mai multor epoci, mulţi creştini au propovăduit abstinenţa. De cealaltă parte se află cei precum cardinalul Richelieu. El dă replica: „Dacă Dumnezeu ar fi interzis alcoolul, ar mai fi făcut El oare vinul atât de bun?“
Dar poate că toţi ar trebui să luăm aminte la avertismentul dramaturgului şi comediantului roman Plaut: „Marele necaz cu vinul este că te apucă mai întâi de picioare; este un luptător priceput.“
50 de idei geniale care au schimbat omenirea – John Farndon. Traducere Grall Soft. Editura Litera, 2012
