Se povesteşte că într-o după-amiază ploioasă, într-o staţie, s-a urcat într-un vechi autobuz, care făcea legătura între diferite localităţi, un bărbat obosit cu o faţă posomorâtă. A luat loc şi privea, de-a lungul străzii monotone, cu un aer de plictiseală, asemenea tuturor celorlalţi călători, împovăraţi de grijile vieţii.
După câteva minute de călătorie autobuzul a ajuns în staţie. Acolo a urcat în autobuz o femeie tânără. Avea în braţe un copil care, cu mânuţele în jurul gâtului ei, privea cu uimire lumea din jurul său.
Atunci toate privirile curioase ale călătorilor din autobuz s-au îndreptat spre ei. Autobuzul s-a pus din nou în mişcare, iar femeia, după ce s-a aşezat pe un scaun, a început să vorbească, să râdă şi să se joace cu copilul ei încântător.
Deodată, un suflu plăcut de bucurie, de viaţă, s-a strecurat în sufletele călătorilor. Un călător a început să surâdă amabil, altul să comenteze binevoitor, iar ceilalţi au început să se simtă învioraţi. Din acel moment călătoria lor a devenit mai plăcută.
În autobuzul vechi al omenirii a urcat o mamă cu un copil în braţe. Această mamă este sfânta Fecioară Maria cu pruncul Iisus în braţe. În călătoria vieţii noastre ne însoţeşte cuvântul Maicii lui Dumnezeu şi surâsul sfânt şi confortant al ei şi al Domnului Iisus, fiul ei şi fratele nostru.
Împreună cu ei, călătoria vieţii noastre, cu siguranţă, este mai puţin dificilă. Ea devine mai agreabilă şi cu o destinaţie mai sigură, casa noastră veritabilă, Patria Cerească.
La mulți ani tuturor celor ce-i poartă numele Maicii Preasfinte!
Preot dr. Gheorghe Nicolae Şincan
