Avertisment

0
87

avertSă ne aducem aminte de istoria judecătorilor lui Israil. De-a lungul a patru sute de ani s-a repetat la ei următorul curs al evenimentelor: cum se abăteau de la regulile de viaţă poruncite lor de către Dumnezeu prin Moisi şi împrumutau unele noi de la vecini, îndată erau daţi în robie chiar acestor învăţători, iar când se pocăiau şi se întorceau la obiceiurile dinainte, Dumnezeu le trimitea izbăvitor şi îi slobozea de sub jugul celor de alt neam. Dacă se abăteau din nou, iarăşi cădeau sub jugul robiei, iar când se îndreptau erau sloboziţi din nou. Aşa s-a întâmplat de douăsprezece ori, parcă într-adins pentru ca ei – iar prin ei toţi oamenii – să bage bine la cap această lecţie: că de la regulile de viaţă predanisite de Dumnezeu nu te poţi abate nepedepsit, şi că cine face aşa atrage asupră-şi mânia lui Dumnezeu şi subminează bunăstarea şi independenţa statului.

De orice fel ar fi această apostazie, ea, ca lucru potrivnic lui Dumnezeu, nu e lipsită de primejdii. De pildă, la noi se întâmplă pe alocuri ca oamenii să nu ţină sfintele posturi, să nu socoată sfântă cununia şi să calce fară păs legile ei, să nu sfinţească ziua Domnului, să nu recunoască sfintele sărbători, prefacându-le în chefuri, în desfătări de ruşine şi în alte lucruri de acest fel. Toate acestea nu sunt rânduieli şi obiceiuri ale noastre, ci sunt împrumutate de la vecini şi, bineînţeles, vom avea de tras ponoase dacă nu ne vom lăsa de ele şi le vom lăsa să se răspândească printre noi. Să ne păzim, deci, ca să nu se mânie pe noi Domnul şi să nu ne dea în mâinile învăţătorilor noştri fără de rânduială şi cu năravuri rele, precum ne-a şi ameninţat nu demult…

Rânduială dumnezeiască cere ca noi să ne ostenim orânduindu-ne traiul şi mersul prielnic al treburilor noastre, iar reuşită să aşteptăm numai de la binecuvântarea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne va ajuta dacă nu ne vom osteni – însă nici osteneala noastră, în sine, nu duce la sfârşitul cel dorit dacă nu se va pogorî la ea ajutorul cel preaînalt, şi mai ales dacă osteneala aceasta nu va fi după Dumnezeu. Ca atare, după legea vieţii dumnezeieşti orice lucrare începe prin cerere şi se încheie prin aducere de mulţumită lui Dumnezeu — şi toată viaţa oamenilor care păzesc rânduială aceasta în toate intrările şi ieşirile ei este preaplină de rugăciuni şi rânduieli bisericeşti. Aşa au trăit strămoşii noştri, aşa, în cea mai mare parte, trăiesc până în ziua de astăzi oamenii aşezaţi.

Şi totuşi, nu avem cum să nu vedem că rugăciunea şi îmbisericirea au început deja să fie alungate din sfera vieţii noastre. Mulţi trăiesc şi acţionează de parcă pentru ei n-ar exista nici Domnul, nici Biserica Lui cea Sfântă; veriga aceea care presupune să ne întoarcem către Dumnezeu şi să ne căutăm ocrotire şi ajutor în rugăciunile Bisericii a căzut din lanţul gândurilor şi calculelor lor. Pe aceştia nu-i deranjează că una sau alta dintre faptele lor pot veni în contradicţie cu regulile bunei credinţe creştineşti. De aceea se duc la teatru eând ar trebui să meargă la biserică, de aceea fac chefuri cu zarvă şi muzică în timpul sfintelor slujbe şi chiar în apropierea bisericilor, de aceea stabilesc zile de târg duminicile şi sărbătorile, bântuind prin iarmaroace când ar trebui să-şi dăruiască timpul rugăciunii şi celorlalte îndeletniciri plăcute lui Dumnezeu, de aceea trec pe lângă biserică fară să-şi facă cruce, de aceea intră în casă fară să se întoarcă spre icoane (ba chiar şi le-au scos din case, de parcă ar fi sectari); sunt chiar şi unii care socot că nu este de datoria lor să-şi boteze copiii. Dealtfel, relele pe care le-am împrumutat de la vecini sunt nenumărate. Sunt de ajuns şi cele pe care le-am arătat pentru a ne încredinţa că au început să se ştrecoare şi la noi obiceiuri care dau în vileag la cei care le-au primit uitarea de Dumnezeu şi acea jalnică dispoziţie a minţii şi a inimii care îl face pe om să dorească îndepărtarea propriei fericiri şi bunăstări. Vom plăti, vom plăti pentru asta dacă nu ne vom veni în fire, ci vom îngădui trufiei noastre să se întindă tot mai mult!…

 Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here