Dacă aveţi vreodată ocazia să vedeţi o femeie conducând maşina la drum lung, veţi observa că drăguţa de ea face conversaţie, gesticulează cu mâinile şi – în acelaşi timp – mânuieşte volanul, pedalele, schimbătorul de viteze şi îşi poate reface şi machiajul în oglinda retrovizoare.
În schimb, bărbaţii îşi iau nişte figure posace şi concentrate, şi tac, şi tac… pe îndelete.
Cu ochii în patru
Dacă aţi crezut, domnilor, că expresia “a sta cu ochii în patru” se referă la un atribut exclusiv masculin, v-aţi înşelat. Tradusă în cuvinte simple, expresia înseamnă că persoana respectivă este atentă la tot ce se întâmplă în jur, că are atenţie distributivă.
Imaginaţi-vă, domnilor, următoarea scenă: soţia dvs. împreună cu alte trei femei se află la aceeaşi masă la o petrecere, să zicem o nuntă. De regulă, doamnele vorbesc două câte două sau toate deodată, însă nu numai că se aud între ele, dar înţeleg, procesează şi memorează ce se spune.
Ba nu, în opt
Veţi fi surprinşi să constataţi acasă, după petrecere, că jumătatea dvs. a reţinut o mulţime de alte chestii care pentru dvs. nu înseamnă absolut nimic: cu cine a venit doamna cutare, cum a dansat, cum a fost îmbrăcată şi machiată, cât a mâncat, când a fost la toaletă, câţi bani a pus pe masă etc. Şi doamna poate relata aceleaşi detalii despre mai multe dintre femeile de faţă.
Femeile au acest dar pentru că, de-a lungul evoluţiei speciei Homo sapiens, au avut atribuţii exclusiv casnice. Ele au avut grijă de copii dar, în acelaşi timp, erau atente să nu dea oala în foc, să nu sufere de foame orătăniile, să spele, să-şi aştepte bărbatul cu masa pusă.
Tăcerea care vorbeşte
Doamnelor, uitaţi-vă în timpul nunţii respective la bărbaţi. Îi veţi vedea cu mâinile în buzunare şi luând cuvântul pe rând. La dans, cu greu vor face conversaţie. Iar atunci când doi sau mai mulţi bărbaţi vorbeasc deodată, înseamnă că s-au îmbătat şi, cu siguranţă, nu vor mai ţine minte nimic a doua zi.
Ei nu sunt vinovaţi, mititeii. Natura i-a obişnuit aşa. Îndeletnicindu-se cu vânătoarea şi pescuitul vreme de multe zeci de mii de ani, masculii speciei umane au dezvoltat așa-numita “vedere-tunel”.
Stând la pândă, băleiau cu toate simţurile mediul înconjurător şi, în clipa în care luau cunoştinţă de prezenţa vânatului, toată atenţia lor se îndreptă asupra lui, ca şi cum ar fi concentrat văzul, auzul şi capacitatea de procesare a informaţiei într-o lunetă de puşcă, pentru a determina direcţia şi viteza de deplasare a vânatului.
Datorită acestei specializări evolutive bărbaţii vor observa mai greu o rochie nouă, dar vor zări imediat un decolteu adânc. Iar atunci când vor curăţa cartofi, vor tăcea… pe îndelete.
Sursa: m.ziare.com
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
