Biserica Sfântul Gheorghe Nou

0
327

biserica_sfantul_gheorghe_nouÎn centrul Capitalei la kilometrul 0, având în față statuia lui Constantin Brâncoveanu realizată de Oscar Han, se află Biserica Sfântul Gheorghe Nou, una dintre cele mai importante ctitorii ale marelui voievod. Aşa cum ştim cu toţii, domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a fost ridicat de un trimis al Înaltei Porţi în ajunul sărbătorilor de Paşti, după ce i s-a pus pe umăr năframa neagră a maziliei. A fost dus la Constantinopol împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, cu ginerele său sfetnicul Ianache şi o parte din averi.

Închişi la Edicule vreme de patru luni, au fost supuşi deseori la chinuri şi li s-a cerut ca în schimbul iertării de pedeapsă să se lepede de credinţa creştină şi să treacă la islamism. Domnitorul şi-a îmbărbătat fiii şi ginerele care au murit unul după altul sub ochii lui, în cele din urmă fiind şi el decapitat de sabia călăului. Execuţia a avut loc în ziua de 15 august 1714, zi în care Constantin Brâncoveanu împlinea 60 de ani. Trupurile lor au fost aruncate în mare dar au fost culese de creştini şi îngropate în insula Halki de unde, în 1720, Doamna Marica, nefericita văduvă a voievodului, le-a luat pe cele ale soţului ei şi le-a depus la Biserică Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. Pentru credinţa lor neabătută, pentru felul în care au înfruntat moartea rămânând creştini până la capăt, în 1992 Biserica Ortodoxă Română i-a trecut pe cei şase martiri în rândul sfinţilor.

Biserica Sfântul Gheorghe Nou adăposteşte pe lângă moaştele lui Constantin Brâncoveanu şi mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichia, dăruită locaşului de Mihai Viteazul şi soţia lui, Doamna Stanca.

Actualul locaş, în care în 1889 s-a ţinut slujba de înmormântare a lui Mihai Eminescu, a fost construit în 1705 de Constantin Brâncoveanu pe locul unei biserici mai vechi pe care a dărâmat-o. Lucrările au fost conduse desf gh nou 2 arhitectul Veseleil şi executate de meşterii Vucasin Caragea, pietrar, Manea, vătaf de zidari şi Pârvu Mutu, zugrav. În 1718 un incendiu a distrus în mare parte biserica şi hanul din jurul ei. Restaurarea a fost făcută de domnitorul Ioan Mavrocordat, Dosithei, patriarhul Ierusalimului şi marele aga Ianache Văcărescu. Grav avariată de cutremurul din 1802, care îi distruge bolţile, este refăcută fără turle. Alte stricăciuni sunt provocate de incendiul din 1847 dar biserica este reparată în întregime în 1851, arhitectul îndrumător fiind Xavier Villacrosse, iar pictori Constantin Lecca şi Mișu Popp. În jurul anului 1860 este amenajată grădina din jur dar cutremurul din 1940 avariază iarăşi biserica. Este reparată în 1950 şi pictura este restaurată de pictorul Teodorescu-Romanati. Cele mai importante restaurări au fost realizate în 1968-1987, de arhitectul Ştefan Balş, lucrările redând locaşului vechea strălucire. După 1998 a fost refăcută şi pictura de Grigore Popescu şi echipa sa.

Biserica are o lungime de 36 metri şi o lăţime de 14-15 metri. Are un pridvor deschis cu 7 arcade frontale şi câte trei laterale, susţinute de coloane cu capiteluri bogat ornamentate cu flori. Are două turle octogonale, una deasupra pronaosului şi alta, ceva mai mare, pe naos. Construcţia este în formă de cruce cu absidele laterale puţin reliefate, iar naosul este despărţit de pronaos prin trei arcade. Biserica deţine, printre odoarele sale, două icoane făcătoare de minuni, una a Sfintei Fecioare şi alta a Sfintei Parascheva.

mormantul_brancovenilor1Mormântul Sfântului Voievod Martir a fost acoperit de soţia sa cu o placă simplă de marmură pentru a-l feri de profanare. Abia în 1914 a fost descoperită o candelă de argint a cărei inscripţie indica precis locul mormântului. Biserica Ortodoxă a hotărât ca anul acesta, împlinindu-se 300 de ani de la moartea mucenicească a voievodului, moaştele sale să fie scoase din gropniţa în care se află şi aşezate într-o raclă de argint la loc de închinare.

Evenimentul va avea loc în ziua de 21 mai, zi a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi se va desfăşura în cadrul unor largi manifestări religioase şi a unui strălucitor pelerinaj.

Sursa: revistamagazin.ro

 Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here