Boala varicoasă – aspecte esenţiale

0
2039

variceBoala varicoasă (sau Varice Primare / Esenţiale / Hidrostatice) este o venopatie cronică caracterizată prin dilataţia permanentă şi sinuoasă a venelor superficiale ale membrului inferior, în care se constată staza sangvină şi alterarea pereţilor venoşi.

Etiologie
Leziunile parietale sunt rezultatul modificărilor degenerative ale ţesutului conjunctiv, care determini o pierdere a elasticităţii vasului. Din aceste motive putem include maladia în categoria Colagenozelor.
Boala Varicoasă este frecvent asociată cu alte boli considerate Colagenoze: herniile directe, varicocelul, hemoroizii, hernia hiatală, piciorul plat, genunchiul valg, ptozele viscerale – justificând în acelaşi timp şi caracterul familial.
Alături de situaţia anatomofiziologică particulară a sistemelor venoase ale membrelor pelvine, mai sunt enumerate ca factori determinanţi: factorul genetic, tipul constituţional, sexul, vârsta, profilul endocrin, sarcina, obezitatea. Acestora li se alătură condiţiile favorizante: munci grele în ortostatism, ortostatism prelungit, anumite sporturi, obezi, tusitori cronici etc.
Noţiuni de anatomie
Circulaţia venoasă a membrelor pelvine este asigurată de două sisteme venoase: sistemul venos superficial şi sistemul venos profund.
Dacă venele profunde sunt satelite arterelor omonime, vena safenă internă împreună cu safena externă rezumă întreaga circulaţie de întoarcere superficială a membrului pelvin.
Safena internă (mare), îşi are originea în vena marginală internă, situată la nivelul marginii anterioare a maleolei interne şi se termină la un punct situat la circa 2,5 cm dedesubtul şi în afara extremităţii interne a arcadei crurale, în triunghiul lui Scarpa, unde formează crosa sa-fenei, pentru a se vărsa în vena femurală.
Crosa safenei realizează o curbă cu concavitatea caudală, străbate gaura ovală (orificiul cel mai mare al fasciei cribriforme, limitat în afară şi în jos de ligamentul falciform Alian Burns). La nivelul crosei, vena primeşte 5-6 afluenţi: vena epigastrică superficială, venele ruşinoase superficiale internă şi externă, vena circumflexă superficială, vena safenă accesorie (inconstantă).
Linia de proiecţie a venei, între punctele de origine şi de vărsare ocupă faţa antero-medială a membrului pelvin.
Safena externă (mică) se formează retromaleolar lateral din extremitatea laterală a arcadei venoasedorsale a piciorului, are un traiect ascendent pe faţa posterioară a gambei, iar în treimea superioară pătrunde printr-o dedublare a fasciei gambei pentru a se vărsa printr-o crosă în vena poplitee.
Între cele două vene safene pot exista inconstant anastomoze dispuse transversal la nivelul gambei, precum şi vena safenă accesorie Giacomini – la nivelul coapsei.
între venele superficiale şi venele profunde se realizează anastomoze multiple, dar inconstante ca număr şi sediu prin venele perforante şi venele comunicante.
Patogenie
În mod normal, venele superficiale sunt protejate de valve faţă de presiunea înaltă din sistemul venos profound. Dacă aceste valve devin incompetente, presiunea înaltă din sistemul venos profund este transmisă venelor superficiale, iar ramurile lor terminale devin dilatate şi varicoase.
Incompetenţa valvelor apare cu predilecţie în următoarele localizări:
-în regiunea inghino-crurală, la nivelul unde vena safenă internă face joncţiunea cu vena femurală;
-în porţiunea infero-medială a coapsei, unde o perforantă pătrunde în sistemul venos profund prin canalul adduc-torilor;
-în regiunea poplitete, acolo unde mica venă safenă face joncţiunea cu vena poplitee;
-înapoia marginii mediale a tibiei, unde o serie de vene perforează fascia profundă a gambei (perforantele inferioare).
Morfopatologie
Leziunile morfopatologice din Boala Varicoasă se pot sistematiza în patru stadii evolutive cu corespondent clinic:
Stadiul 1 – vena afectată este dilatată uniform, în totalitate sau parţial. Peretele venos este îngroşat, rigid, pe secţiune lumenul apărând cilindric. Valvulele sunt prezente şi continente.
Stadiul 2 – dilataţia venoasă interesează atât vena principală, cât şi venele vecine şi capătă un aspect şerpuitor. Peretele venos este evident îngroşat. Valvulele sunt prezente şi continente.

Stadiul 3 – se produce decompen-sarea hemodinamică. Dilataţiilor venoase cu aspectul descris mai sus, li se adaugă ampule varicoase conferind un aspect neregulat. Se constată atrofia peretelui venos; valvule tot mai puţine şi mai ineficiente.
Stadiul 4 – apar complicaţiile induse ţesuturilor din jur. Se caracterizează prin procese de scleroză periflebitică, miozita scleroasă, nevrite, periostite, dermatite, ulceraţii comice.
Clinic
Subiectiv:
-jenă dureroasă, parestezii sau/şi senzaţii de nelinişte la nivelul gambelor, după o perioadă de ortostatism prelungit;
-senzaţie de greutate a gambei sau de tensiune la nivelul trioletului;
-prurit inexplicabil pe traiectul venelor safene.
Obiectiv:
-dilataţii varicoase (se urmăreşte aspectul, numărul, situaţia topografică, impactul asupra ţesuturilor vecine, permiţând individualizarea celor patru stadii anatomo-clinice descrise).
în faţa unui bolnav cu dilataţii venoase ale membrelor pelvine, examenul clinic va trebui să stabilească următoarele:
-dacă dilataţiile venoase sunt varice sau tumori vasculare;
-încadrarea etiologică în varice primare sau varice secundare (simptomatice din sindromul posttrombotic sau secundare unor afecţiuni tumorale pelviab-dominale).
Manevre clinice clasice de explorare a sistemului venos superficial şi a celui profund:
-proba Sicard – “unda peristaltică” indusă de tuse pe traiectul venei safene interne de la crosă spre genunchi la pacientul în decubit dorsal;
-proba Schwartz – unda pulsatilă pe traiectul venei safene interne percepută pe faţa medială a coapsei la pacientul în ortostatism, indusă de percuţia digitală la nivelul crosei;
-proba Brodie-Trendelenburg-Troianov – evidenţierea succesivă a comunicantelor de reflux prin aplicarea de garouri com-presive, începând de la nivelul crosei;
-proba Perthes – specifică obiectivării calităţii sistemului venos profund. Faţa elastică aplicată de la crosă până sub genunchi, în condiţiile unor varice golite prin verticalizarea membrului respectiv la pacientul în decubit dorsal. Acuzele de tip durere la mers, picior greu, parestezii apărute timp de 10-15 minute după aplicarea faţei dovedesc coafectarea sitemului venos profund de un proces flebitic în antecedente;
-proba “celor trei garouri” – reprezintă o sinteză a probelor descrise. Membrului cu varicele golite prin verticalizarea sa la pacient în decubit dorsal, i se aplică garourile acolo unde se bănuieşte existenţa comunicantelor de reflux (de regulă, la crosa safenei mari, treimea infe-rioară a coapsei, treimea inferioară a gambei). Pacientul se ridică în ortostatism. Apariţia dilataţiilor venoase între garouri în primele 30 secunde denotă existenţa altor comunicante de reflux care vor trebui localizate, impunând necesitatea altor garouri (4 sau 5 garouri). Lipsa modificărilor de tipul: greutate la mers, jenă dureroasă, senzaţie de picior greu, ulterioară efectuării unor mişcări de mers şi genoflexiuni, denotă faptul că sistemul venos profund este indemn.
Paraclinic
-Echografia Doppler a sistemelor venoase profund şi superficial ale membrului respectiv ocupă în prezent locul principal în protocolul de investigaţie a acestei boli, impunându-se prin rapiditatea, caracterul inofensiv şi eficienţa sa;
-alte investigaţii paraclinice: Flebo-grafia, Limfografia, Flebomanometria sau Clearence-ul cu RISA;
-Echografia abdomino-pelvină: utilă în depistarea unor eventuale tumori ab-domino/pelvine.
Diagnostic diferenţial
În stadiul prevaricos ar trebui excluse: reumatismul cronic, nevralgia de nerv femural, nevralgia de nerv sciatic, piciorul plat, arteriopatii comice obliterante.
în stadiul varicos, diagnosticul diferenţial se va face cu: hernia femurală, adenopatia femurală, anevrismul de arteră femurală, fistula arterio-venoasă, sindromul posttrombotic.
Complicaţii
Complicaţiile sunt multiple şi, de regulă, reprezintă etape evolutive în pro-gresiunea bolii.
-Ruptura varicelor: hemoragie externă continuă, datorită hiperpresiunii venoase; impune hemostaza de urgenţă).
-Flebita varicoasă: se datorează trom-bozării unui pachet varicos, se caracterizează prin fenomene inflamatorii periferice; nu este emboligenă.
-Edemul – în funcţie de stadiul bolii, se manifestă sub trei forme:

-Flebedemul – reversibil, decliv, vesperal, traduce debutul decompensării microcirculaţiei;
-Edemul Mixt: mai persistent, traduce debutul coafectării circulaţiei limfatice
-Limfedemul : edem femoral gigant, dur, scleros.

-Leziunile trofice: dermatite pigmentare, celulita scleroasă, ulcerul de gambă (leziunea cea mai gravă).
Tratament
Tratamentul profilactic – se adresează persoanelor cu risc crescut: antecedente familiare, obezitate, tulburări endocrine, colagenoze, gravide.
-evitarea ortostatismului prelungit;
-purtarea de ciorapi elastici / bandaje compresive, cure periodice de substanţe venotrope;
-şedinţe de repaus, cu membrele pelvine ridicate;
-reorientarea profesională cu evitarea profesiilor care impun un ortostatism prelungit (ospătari, bucătari, vânzători, dentişti, frizeri, chirurgi);
-combaterea afecţiunilor care duc la creşterea presiunii intraabdominale (con-stipaţie, tuse cronică, tulburări micţionale cronice);
-combaterea obezităţii şi sedentarismului;
-extirparea tumorilor compresive pe vena cavă inferioară;
-evitarea unor sporturi care cresc presiunea intraabdominală şi în vena cavă inferioară (haltere, lupte, scrimă, baschet, fotbal, rugby). Sunt recomandate sporturi ca: înotul şi ciclismul.
Tratamentul curativ- este chirurgical. Terapia sclerozantă şi contenţia com-presiv elastică sunt adjuvante acestuia.
Obiectivul principal al intervenţiei este reprezentat de suprimarea sistemului venos superficial devenit insuficient, pentru degajarea sistemului venos profund de sarcină de a prelua o parte din sângele sistemului superficial şi a-i reduce astfel hiperpresiunea.
Principii:
-intervenţia chirurgicală eficientă pentru varicele necomplicate este safenectomia. Aceasta implică toate venele sistemului safen intern şi nu poate fi socotită încheiată decât în momentul în care toate venele aferente au fost suprimate. O intervenţie corect efectuată interesează: crosa, trunchiul principal în întregime şi toate venele aferente.
-Este bine ca intervenţia să se realizeze unilateral, pentru a diminua riscul complicaţiilor cu punct de plecare într-o suprafaţă întinsă care sângerează.
-Operaţia trebuie să decurgă cât mai exsang, evoluând din aproape în aproape, din colaterală în colaterală.
-Utilizarea unor incizii discontinue limitează decolările mari.
-Intervenţia chirurgicală trebuie să evolueze în afara unor pusee inflamatorii sau cât mai departe de acestea.

Pharmakon

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here