Cine a gustat bunătățile aduse pe pământ de Domnul – lumina cunoștinței, slobozirea din lanțurile păcatului și puterea de a face binele, tămăduirea rănilor inimii și înfierea de către Dumnezeu – acela petrece necontenit în bucurie cerească, neprefăcută.
Această bucurie nu este o atracție de o clipă, întâmplătoare, silită, a inimii, ci este răsfrângerea stării pururea bucuroase a întregii ființe, care vine mai ales din legătura cu Dumnezeu și din primirea de la El a sus-pomenitelor bunătăți.
Omul poate să-și încordeze inima cu de-a sila ca să se bucure, însă acea bucurie va fi lepădată din el îndată, ca un băț aruncat vertical în apă.
Ne putem amăgi inima pentru o clipă înfățișându-i bunătăți închipuite, dar aceasta va fi nu bucurie, ci beție, care de obicei se sfârșește cu o și mai mare întristare. Să privegheați, și să nu vă amăgiți/ Putem întâlni multe lumini – lumini ale ”înțelepciunii” celei deșarte, care nu sunt lumini ale cunoașterii, ci mici văpăi rătăcitoare, asemenea celor ce aproape totdeauna se învârt deasupra unui cadavru. Luați seama, și să nu vă amăgiți.
Sunt oameni care cred că nepunând hotar poftelor lărgesc cercul propriei libertăți: aceștia seamănă de fapt cu niște maimuțe care cu bună știință se încurcă în plasele vânătorilor. Nu vă lăsați atrași de exemplul lor.
Cu multe mângâieri ne îmbie lumea, dându-le drept leacuri pentru rănile inimii- însă aceste părute leacuri ard și mai mult rănile cu pricina, ca niște miraje de izvoare în pustie sau ca apa sărată ce întărâtă setea. Înstrăinați-vă de ele.
Și stăpânitorul acestei lumi, care suflă răutate asupra noastră, întotdeauna vine la noi cu vorbe dulci, care par părintești, îmbiindu-ne până una alta cu îndestulare și cu odihnă. Alungați farmecele acestui înșelător, ce caută să vă vrăjească. Nu este altă bucurie pe lumea asta, afară de bucuria în Domnul nostru Iisus Hristos!
Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
