Bucuriile duhovnicești nu se cer

0
97

bucuriiPe măsura smereniei, Duhul Sfânt te ridică. Un sfânt părinte spune așa: „Vei trânti și vei fi trântit.” Nu trebuie să te trântească; să-l trântești trebuie. Și cum poți să-l trântești? Cu „Doamne Iisuse…” și cu smerenia. Duhul Sfânt îl trântește, nu noi…Dar tot prin noi, diavolul face invers: tot prin noi hulește pe Dumnezeu; și tot prin noi Duhul Sfânt pedepsește pe diavol.

A venit cineva să-l învăț rugăciunea inimii și i-am zis așa: întâi trebuie răstignirea și pe urmă învierea. Cât timp mintea-i robită de cele cinci simțiri, nu putem câștiga rugăciunea inimii; și pe măsură ce ne smerim, Duhul cel Sfânt se lasă simțit.

Foarte mult ajută dacă călugărul face canonul, pravila, de la miezul nopții către două, trei, patru dimineața – către ziuă; și face cât poate și când vede că nu mai poate, că-i obosit cu mintea, se culcă; și după ce s-a culcat el simte că nu mai poate face metanii și închinăciuni, dar caută să nu adoarmă din împrăștiere. Atunci, unele dăți, Duhul Sfânt îl ajută să adoarmă din „Doamne Iisuse”.

Sunt unele dăți, când simți cum Duhul Sfânt îți adună mintea din împrăștiere și cum îți duce mintea în inimă, și acolo zici „Doamne Iisuse…”. Și când ți-a obosit mintea zicând „Doamne Iisuse…” , Atunci ai o adâncă smerenie… Iar atunci Duhul cel Sfânt îți poate lua sufletul și te simți că te-a răpit în rai. În timpul acela nu te mai rogi, numai te bucuri de slava lui Dumnezeu – astea când rânduiește Bunul Dumnezeu – și când te aduce, îți dă înapoi rugăciunea inimii. Astea ni le dă Dumnezeu fără să alergăm noi după bucurii duhovnicești; trebuie să ne punem în gând: „Doamne, eu sunt un om păcătos și trebuie să-mi plâng păcatele mele”. Atunci Duhul Sfânt ne va da puteri tari ca să putem birui.

Lucrarea poruncilor nu împiedică bucuriile acestea duhovnicești, pentru că Dumnezeu dă bucuriile acestea când este mai liniștit, mai ales în timpul nopții. În timpul nopții este o liniște minunată și atunci Duhul Sfânt îți aduce umilință, smerenie, dacă păzești mintea de la a gândi la acecstea pământești. Trebuie a mulțumi și a răsmulțumi, dar a nu le căuta. Și cine cere bucuriile astea nu se mai cheamă Fiu după dar, ci se numește argat, pentru că argatul cere plata. Fiul cere de la Tata: „Tată, dă-mi și mie o parte din avere”, iar Tatăl îi spune: „Fiule, de te vei face sănătos, toate ale mele ale tale vor fi”.

„Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here