Creștinul trebuie să se roage amintindu-şi necontenit că Hristos îl urmăreşte cu privirea lui iubitoare.
A sesiza lucrarea Sfintei Treimi în viaţa de fiecare zi. Când te scoli dimineaţa, ştii că eşti viu, fiindcă ÎI ai în tine pe Cel ce este viaţa ta.
EL s-a rugat pentru cei ce-L urmează şi-L cred că a venit de la Tatăl, spre a le face cunoscută dragostea Lui. Eu pentru aceştia Mă rog, primeşte-i la tine Părinte, aşa cum mă primeai pe Mine. Şi daca El se roagă pentru noi, pentru binele nostru suprem (iar binele suprem e acela de a-şi face Hristos locaş în noi – prin Duhul Sfânt – pentru ca, împreună cu Tatăl, să vină şi să lucreze în noi, iubirea lor), ce ne mai putem dori în plus? Automat, adică spus altfel, în mod firesc, ne alăturăm lui Hristos rugându-ne împreună cu El, Tatălui, pentru fericirea noastră. De vom conştientiza la conştientiza înseamnă „a şti cu”) şi vom conlucra cu El Ia binele pe care ni-l vrea (şi binele nostru este viaţa pe care ne-a adus-o Mântuitorul de la Tatăl), vom simţi imperios îndemnul lăuntric să ne rugăm, vom auzi (ca pe o poruncă liberă) chemarea de-a ne adresa Lui în toată clipa sfătuindu-ne cu El, controlând absolut toate gesturile, vorbele şi faptele cu duhul dragoste lui Hristos. Tehnicile exterioare şi acele sfaturi ale lui Evagrie Ponticul, se adresează monahilor ce-şi dedică în întregime timpul numai rugăciunii. Însă creştinul obişnuit trebuie şi el să se roage. Cum? Doar ni se spune clar: Rugaţi-vă neîncetat. Cum se poate lucrul acesta? Amintindu-ne necontenit că Hristos ne urmăreşte, că suntem sub privirea Lui iubitoare, iar aşa te obligă în a fi atent Ia Cel ce le vrea pentru El (spunem copilăreşte că Dumnezeu, în gelozia Lui, vrea să fim în mod conştient ai Lui, fiindcă de fapt şi suntem ai Lui); trebuie să te Intereseze interesul Sfintei Treimi pentru tine. Aşa şi înseamnă asceza: silinţa de a ne învinge, de a ne cuceri, de a ne trezi, dimineaţa, conştientizând lucrarea Sfintei Treimi şi de a o urmări (această lucrare) toată ziua. Aşa se naşte rugăciunea, din atenţia noastră neîncetată la lucrarea Sfintei Treimi în noi; aşa începem a ne închina, cu bunul simţ superior prin care recunoaştem dragostea Tatălui, preluată de Fiul şi susţinută de Duhul Sfanţ Când facem semnul Sfintei Cruci, nu ne atingem de noi înşine, ci ne atingem de Sfânta Treime, ne atingem de Creatorul a toate, mulţumindu-I pentru viaţa primită şi lăudându-l. Petrecând conştienţi toată ziua împreună cu El, se înfiripă rugăciunea neîncetată ce izvorăşte din străfundul inimii, din credinţa că EL există în mine, El – stăpânul vieţii mele; nu localizat undeva, ci tainic. Priveghind asupra lucrării Sfintei Treimi, (încă de la trezirea din somn, dimineaţa, eu ştiu pe baza credinţei în înviere, Cine se află în mine) rugăciunea va deveni necesitate sfântă. Voi ajunge să nu mai pot a nu mă ruga, întreaga atenţie fiindu-mi absorbită de Oaspetele divin care a venit în casa inimii mele recunoscătoare.
Mântuitorul nu promite uşurinţă, confort, înţelegere din partea oamenilor; promite, însă că va fi cu noi şi, în modul acesta, ne va fi uşor să ducem poverile vieţii, fiindcă El va fi Cel ce ni le va purta taine deschidem, loial, din iubire, inima, pentru a-l primi şi urma. El asigură protecţia Tatălui pentru toţi cei cel urmează!
‘’Cum să te rogi neîncetat’’- Părintele Miron Mihăilescu
Jurnal Spiritual
