Stejarul nu va putea niciodată să scoată singur cariul din sine. Altcineva trebuie să vină să o facă.
Grâul nu va putea niciodată să se cureţe singur de neghina din jurul său. Altcineva trebuie să vină să o facă.
Când cariul stejarului şi boala grâului se arată, atunci stăpânul vine s-o vindece. Când stejarul şi grâul, prin uscarea şi vestejirea lor, grăitor îşi cerşesc ajutor, atunci stăpânul va veni ca să-i scape de dăunător.
Oare omul nu are şi el un Stăpân? Şi oare nu va veni Acesta să smulgă păcatul din sufletul omului? Cu adevărat, nu este nimeni altul care l-ar putea ajuta.
Toată natura să se preschimbe în chirurg, şi tot n-ar putea smulge nici măcar un singur păcat din sufletul omului!
Fiindcă un singur păcat are în sine atâta grozavă întunecime, încât poate adumbri şi Soarele, Luna şi stelele, şi întreaga fire – aşa cum s-a şi întâmplat la începutul acestei lumi.
Pentru aceasta, cere cu cutremur ajutorul Stăpânului, ca să-ţi vină cât mai repede în ajutor şi să te mântuiască de păcat!
Strigă după ajutor mai tare decât ai striga văzând un şarpe în aşternutul tău. Iată, şarpele a intrat nu în aşternut, ci în sufletul tău! Acestea sunt, prin urmare, primele două capete ale Eticii: negrăita groază a păcatului şi negrăita putere a Celui ce mântuieşte de păcat.
Aceasta este Etica, restul sunt simple etichete. Aceasta este, aşadar, învăţătura despre mântuire, restul sunt învăţături despre purtare.
Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009
