Cărțile duhovnicești ne face mai trândavi în ale păcatului

0
97

evanghelieŞi sunt multe cele care asaltează sufletul nostru; şi avem nevoie de leacuri dumnezeieşti, ca să vindecăm buboaiele ce ni se fac; iar care nu ni s-au făcut, dar pot să ni se facă, să le oprim mai dinainte, rupând şi depărtând săgeţile diavolului prin neîncetata citire a dumnezeieştilor Scripturi. Nu-i cu putinţă, nu-i cu putinţă să te mântui dacă nu citeşti necontenit cărţi duhovniceşti! Ar fi de dorit, într-adevăr, dacă prin aceasta ne-am putea mântui cândva, chiar citind continuu cărţile sfinte! Dar ce nădejde de mântuire să mai avem, când nu ne folosim deloc de puterea lor tămăduitoare, deşi suntem răniţi de păcate în fiecare zi? Nu vezi pe fierari, pe bijutieri, pe argintari, pe toţi cei ce se îndeletnicesc cu orice fel de meserie, că-şi au la număr toate instrumentele meseriei lor? Şi de i-ar sili foamea, de i-ar apăsa sărăcia, aleg să sufere mai degrabă orice decât să se despartă de vreunul din uneltele meseriei lor, chiar pentru ca să trăiască. Adeseori mulţi au voit mai degrabă să se împrumute şi să-şi piardă casa şi copiii decât să se despartă de cel mai mic dintre instrumentele meseriei lor; şi pe drept cuvânt. Fiindcă ştiu că, dacă vând instrumentele, nu mai pot lucra şi nu mai pot câştiga un ban. Dacă însă păstrează uneltele, e cu putinţă, muncind continuu, să stingă cu timpul împrumutul făcut; dar dacă se despart de ele şi ajung în mâinile altora, nu mai pot născoci un alt mijloc ca să-şi uşureze sărăcia şi să scape de foame. Tot astfel trebuie să gândim şi noi. După cum pentru aceia instrumentele meseriei lor sunt: ciocanul, ilăul, cleştele, tot aşa şi pentru noi uneltele meseriei noastre sunt cărţile apostolice şi profetice şi toată Scriptura, de Dumnezeu insuflată şi de folos spre învăţătură . Şi după cum aceia, cu instrumentele lor, fac toate obiectele ce li se cer, tot aşa şi noi, cu dumnezeieştile Scripturi, făurim sufletul nostru: dacă e stricat îl îndreptăm, dacă e învechit îl înnoim. Meseriaşii, de altfel, au putere cu meseria lor numai asupra formei obiectelor ce le fac; nu pot schimba materia obiectelor, nici nu pot face argintul aur, ci numai modifică forma acestor materiale; tu însă nu te mărgineşti numai la atât; ai mai mare putere decât ei: dacă iei în mâini un vas de lemn, poţi face din el un vas de aur. Martor e Pavel, care grăieşte aşa: Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit şi de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun! Să ne îngrijim dar a ne dobândi dumnezeieştile Scripturi, ca să nu poată diavolul să ne rănească de moarte! Să nu adunăm aur, îngropându-l în pământ, ci să ne adunăm cărţi duhovniceşti. Aurul, atunci când se înmulţeşte, unelteşte împotriva stăpânilor lui; cărţile însă, când se înmulţesc, aduc mare folos celor ce le au. După cum au mare siguranţă cei ce locuiesc într-o casă în care sunt depozitate armele împărăteşti, chiar de nu se foloseşte nimeni de ele, că nu îndrăznesc să atace casa aceia nici hoţii, nici spărgătorii, nici alt răufăcător, tot aşa şi casa în care se găsesc cărţi duhovniceşti; acestea izgonesc dintr-însa toată lucrarea diavolească şi sunt pentru cei ce locuiesc în ea puternic îndemn de virtute. Chiar numai vederea cărţilor ne face mai trândavi în a lucra păcatului. Dacă săvârşim vreo faptă oprită şi ne murdărim, când ne întoarcem acasă, la vederea dumnezeieştilor Scripturi, ne mustră şi mai mult cugetul şi nu mai cădem aşa de uşor în acele păcate; iar dacă ducem o viaţă sfântă, ele ne întăresc şi mai mult. Când ai atins Evanghelia, Evanghelia ţi-a schimbat îndată gândurile; numai simpla privire a Evangheliei te-a şi depărtat de cele lumeşti. Iar dacă citirea Evangheliei se face cu luare-aminte, sufletul, slujind ca în sfântul altar, se curăţeşte şi ajunge mai bun, pentru că Dumnezeu vorbeşte cu el prin cuvintele Evangheliei.

– Dar dacă nu înţeleg cele scrise?,  m-ar putea întreba cineva.

– Chiar dacă nu înţelegi cele scrise, sfinţenia e mare în urma citirii! De altfel, e cu neputinţă să nu înţelegi totul! Pentru aceea a rânduit harul Duhului ca aceste cărţi să fie alcătuite de vameşi, pescari, făcători de corturi, păstori, păzitori de capre, oameni simpli, oameni neînvăţaţi, pentru ca niciunul din oamenii de jos să nu se folosească de acest pretext, pentru ca cele scrise să fie înţelese lesne de toţi, pentru ca să câştige şi să capete folos de pe urma citirii lor şi cel ce lucrează cu palmele, şi sluga, şi văduva, şi omul cel mai neînvăţat. Căci cei care de la început au fost învredniciţi de harul Duhului să scrie aceste cărţi, nu le-au scris pentru slavă deşartă, aşa cum fac scriitorii păgâni, ci pentru mântuirea celor ce le citesc şi le ascultă.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here