Nu se pune problema din punct de vedere al intrării într-una sau în alta. Taina cununiei este o Taină, una din cele şapte Taine, poate că şi călugăria ar putea fi socotită într-un fel la Taine. Numai că Biserica noastră socoteşte intrarea în călugărie Ierurgie. Însă ca viaţă, ca stil de viaţă, totdeauna Biserica a preţuit călugăria mai presus de viaţa de familie. Chiar dacă nu detestă şi nu contestă viaţa de familie, socoteşte că întâi sunt călugării şi după aceea sunt ceilalţi. Noi nu ne socotim mai buni decât alţii, ne silim să ne îndeplinim datoriile, pentru că nu putem să ne comparăm cu alţii.
Pentru unii calea lor e căsătoria, pentru alţii calea lor e călugăria, aşa încât până la urmă Dumnezeu ştie cum vom fi primiţi unii sau alţii înaintea lui Dumnezeu. Ceea ce mă nemulţumeşte pe mine personal este că mulţi dintre călugări nu au virtuţi sociale şi că nu se realizează în călugărie virtuţile sociale cum se realizează în viaţa de familie. În viaţa de familie este o participare între membrii familiei, părinţi, copii, soţi, unul faţă de altul, e o integrare, să zicem aşa, un fel de participare până la integrare. În Sfânta Evanghelie Domnul Hristos are cuvântul că „cei doi vor fi un trup” (Matei 19, 5), aşa încât, cum în trup există doi ochi şi o singură vedere, două urechi şi un singur auz, două nări şi un singur miros, două mâini şi o singură lucrare, două picioare şi un singur mers, totul se realizează în unitate, sau ar trebui realizat în unitate. Apoi fericirea, fericirea fiecare şi-o lucrează prin fericirea celuilalt, îl fericeşti pe cel de lângă tine ca să fii tu fericit. Sunt nişte lucruri care în călugărie de multe ori nu se pot realiza şi de fapt nu se realizează, pentru că există o tendinţă de însingurare şi de singularizare. Aşa este în general, aşa se prezintă lucrurile, şi atunci până la urmă numai Dumnezeu ştie cine şi cum va fi primit călugăr fiind, sau cum va fi primit din viaţa de familie. Sunt şi ridicări şi căderi şi în viaţa de familie şi în viaţa călugărească.
„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian
Jurnal Spiritual
