Slujba Sfintei Liturghii și Proscomidia
Slujba Sfintei Liturghii se împarte în trei mari părți: Proscomidia, Liturghia catehumenilor și Liturghia credincioșilor. Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, termenul provenind din limba greacă. Și traducându-se prin „a aduce, a pune înainte, a oferi”. În înțelesul curent de astăzi, este ritualul sau rânduiala pregătirii și a binecuvântării (afierosirii) Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei liturgice.
În Liturghier, această rânduială are forma și întinderea unei adevărate slujbe aparte
Cu un titlu propriu, cu o formulă introductivă, de binecuvântare, la început și cu una de încheiere. Otpust sau apolis, la sfârșit. Cu toate acestea, nu trebuie socotită ca o slujbă deosebită de Liturghia propriu-zisă. Sau independentă de ea, ci ca o parte integrantă și indispensabilă a rânduielii Liturghiei.
La mănăstiri și catedrale episcopale, unde se oficiază ciclul complet al celor șapte Laude zilnice, Proscomidia se săvârșește, de regulă, în timpul Ceasurilor (I, III și VI). Care se citesc între Utrenie și Liturghie. Dar la bisericile de enorie, unde Ceasurile nu se mai citesc, iar Liturghia urmează îndată după Utrenie, Proscomidia se face de obicei în timpul Utreniei.
Când Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se face unită cu Vecernia, atunci Proscomidia se face în timpul Ceasului IX și al Vecerniei
Spre deosebire de celelalte părți ale Liturghiei, Proscomidia se săvârșește toată în Sfântul Altar, în partea de nord-vest. La masa numită Proscomidiar, care are forma unei firide (scobituri) în peretele de nord al altarului. Fie forma unei cămăruțe sau încăperi aparte, care comunică cu altarul printr-o deschidere terminată sus în formă de arc. De asemenea, Proscomidia se deosebește de celelalte două părți ale Sfintei Liturghii. Și prin aceea că ea e săvârșită în întregime numai de preot, fără participarea credincioșilor (a cântăreților). Și fără să vadă sau să audă ceva din ea credincioșii.
Mihai Parfeni
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
