Ce faci când gura lumii se ridică împotriva ta?

0
1120

13-09-11-sfarsit-de-ieriFiule, stai tare și nădăjduiește în Mine. Căci ce sunt toate vorbele oamenilor decât doar vorbe? Ele zboară în vânt, dar nu mișcă nici o piatră din loc. Dacă ești vinovat de vreo greșeală, cugetă serios că trebuie să te îndrepți; dacă însă cugetul nu te învinovățește de nimic, gândește-te că trebuie să rabzi cu bucurie aceste neplăceri, din dragoste pentru Dumnezeu. E destul de puțin că ți se dă să suferi niște vorbe, nefiind încă destul de tare să suferi lovituri și mai tari. Și de ce pui la inimă niște lucruri așa de mici, dacă nu pentru că ești încă firesc (sufletesc) și pentru că ții prea mult seama de judecățile oamenilor? Te temi să nu fii disprețuit și de aceea nu vrei să fii mustrat pentru greșelile tale și cauți să le acoperi cu dezvinovățiri.

Dar cercetează-te mai bine și vei vedea că lumea și dorința deșartă de a plăcea oamenilor este încă foarte vie în tine. Pentru că fugi de mustrare și de rușinare pentru greșelile tale, e semn că nu ești cu adevărat smerit și răstignit față de lume și lumea răstignită față de tine. Ascultă însă cuvântul Meu și nu-ți va mai păsa de zeci de mii de vorbe de-ale oamenilor. Căci iată, chiar de s-ar spune împotriva ta tot ce poate născoci răutatea cea mai veninoasă, ce rău îți va face ea, dacă vei lăsa ca vorba să treacă și o vei socoti ca pleavă luată de vânt? Putea-vor oare vorbele rele să-ți smulgă măcar un fir de păr din cap?

Cine nu-și păzește inima și n-are întotdeauna pe Dumnezeu înaintea ochilor săi, se tulbură lesne de orice cuvânt de mustrare. Cine însă se încrede în Mine și nu se sprijinește pe judecata sa, nu se va teme de nimeni. Căci Eu sunt judecătorul și cunoscătorul tainelor ascunse ale fiecăruia; Eu știu cum s-au petrecut lucrurile; Eu cunosc și pe cine defaimă și pe cine rabdă defăimarea. De la Mine a pornit aceasta și cu învoirea Mea s-a petrecut, ca să se descopere gândurile multor inimi. Eu voi judeca pe cel vinovat și pe cel nevinovat; dar am voit să-i încerc mai dinainte și pe unul și pe altul cu o judecată ascunsă, ca să se arate mai dinainte binele sau răul care este în fiecare.

Mărturia oamenilor adeseori înșeală, însă judecata Mea e adevărată; ea va rămânea și nu se va clătina. De cele mai multe ori ea este ascunsă și numai puțini o pot întrezări în toate privințele; dar niciodată ea nu greșește, nici nu poate greși; cu toate că, în ochii celor nebuni, nu totdeauna pare dreaptă. De aceea, în orice judecată, la Mine să alergi și să nu te rezemi pe părerile tale. Căci cel drept nu se tulbură, orice vine de la Domnul peste el. Lui nu-i pasă chiar când alții spun neadevăruri împotriva lui; dar nici nu se bucură peste măsură când alții îl apără și caută să-l scape cu vorbe scoase din mintea lor. Căci el se gândește că Eu sunt cel ce cercetez inima și rărunchii, și nu caut la fața omului și nu judec după cele ce se văd pe dinafară, ci după adevăr. Căci adeseori ochii Mei văd nedreptatea chiar acolo unde oamenilor li se pare ceva vrednic de laudă.

Doamne Dumnezeul meu, Judecător drept, tare și răbdător, care cunoști neputința și stricăciunea omului, fii Tu tăria și nădejdea mea; căci cugetul nu-mi este deajuns. Tu cunoști ceea ce eu nu cunosc și de aceea trebuie să mă smeresc și să rabd cu blândețe orice defăimare. În bunătatea Ta faţă de mine iartă-mă, pentru că de atâtea ori nu m-am purtat așa și dă-mi har să rabd mai mult. Că mai bună este mila Ta decât închipuita mea dreptate, pentru apărarea unor greşeli ascunse în cugetul meu. Căci deşi nu mă ştiu vinovat, nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit, căci, fără îndrumarea Ta, nici un om viu nu este fără prihană înaintea Ta.

 „Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighişoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here