Ce templu minunat!

0
109

23 mai: Cuviosul Părintele nostru Mihail Mărturisitorul, Episcopul Sinadiei
Fapte 16, 16-34; In 9, 1-38

Mihail a luat parte la al doilea Sinod Ecumenic de la Niceea din 787. El a suferit aspre prigoniri din partea împăratului iconoclast Leon Armeanu. A murit în 826.

Ce templu minunat!

Gândiţi-vă ce templu minunat este trupul omenesc! De pildă, splina; funcţia ei este aceea de a lua milioanele de celule roşii ce se epuizează zilnic, de a recupera fierul din ele şi a-1 injecta în circuitul sanguin spre a fi transmis în măduva osoasă, unde se nasc noi celule. Dacă această funcţie s-ar deteriora şi această infimă cantita­te de fier ar lipsi, ne-am îmbolnăvi de anemie datorată lipsei de fier.

Gândiţi-vă la inimă-o masă de muşchi cam de 350 de grame care bate de 100.000 de ori într-o zi, foloseşte destulă energie la fiecare 24 de ore spre a ridica o greutate de 900 g la o înălţime de 12 mile în aer, întrucât în acest timp pune în mişcare 10 to­ne de sânge prin 75-100 de mii de mile de tuburi. Acest minunat muşchi pompează sângele prin artere şi vene de o uimitoare lungime la fiecare 23 de secunde, ridicând 50 de tone de sânge în interval de o zi.

Gândiţi-vă la un alt organ al acestui templu al lui Dumnezeu, trupul omenesc – creierul, cu cele 9.200.000.000 de celule nervoase, fiecare celulă fiind mai compli­cată decât cel mai perfecţionat computer pe care-1 poate construi omul.

Nu e de mirare că Shakespeare s-a simţit obligat să exclame: „Ce capodoperă es­te omul! Cât de nobil în raţiune, cu nesfârşite înzestrări, cât de hotărât şi minunat la chip şi în mişcări, cât de îngeresc în făptuire, cât de dumnezeiesc în înţelegere, mi­nunea lumii, cea mai desăvârşită dintre vieţuitoare!”

Acest trup omenesc – atât de înfricoşat şi minunat alcătuit – a fost zidit nu ca să fie o temniţă sau un canal de scurgere -, ci un templu spre a-L adăposti pe Dumne­zeul cel viu. Nici un alt locatar nu are dreptul de a locui aici. Dacă însă se întâmplă aşa, atunci avem parte de nefericire, jale, iad. „Căci suntem temple ale Dumnezeu­lui celui viu”.

Condacul Cuviosului Mihail

Ca un Arhiereu întrutot-cinstit şi al credinţei sfinţit pătimitor, de groaza celui cu nume rău netemându-te, împotrivirea lui cea ereticească o ai biruit, cu slobod glas  tare strigând: Icoanei lui Hristos mă închin, şi a Preacuratei Lui Maici. Pentru aceea te cinstim, Mihaile.

Vitamine duhovniceşti pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris