„Sfinxul roşu”
Din secolul de aur și epoca luminilor, primul dintre cei mai marcanţi 10 bărbaţi – Richelieu. „Distrugerea partidului hughenoţilor, înjosirea mândriei marii nobilimi, aşezarea fiecărui supus la locul şi la datoriile sale şi ridicarea renumelui său (cel al lui Ludovic al Xlll-lea) în rândul naţiunilor străine până acolo unde ar trebui să fie”. Acesta este programul ambiţios al acestui cardinal intrat, în anul 1624, în serviciul unui rege despre care se spunea că este timid şi nehotărât.
Richelieu şi-a dorit un stat mai puternic, „pentru ca regele să fie măreţ în interior şi respectat în exterior”. În timpul său, redresează comerţul şi marina şi este înfiinţată Academia franceză; şi, deşi moare foarte bogat, lasă vistieria regală goală.
Regele este mort!
Cromwell. Din 1640 până în 1660, o revoluţie pune capăt monarhiei engleze a Stuarzilor. Simplu deputat, care se face remarcat cu ocazia disensiunilor politice, Oliver Cromwell organizează procesul de judecată şi apoi execuţia regelui Carol I, proclamând o republică pe care o transformă repede în dictatură. Credincios şi puritan, lordul- protector înăbuşă în sânge orice rebeliune şi dizolvă Parlamentul, în 1653. La moartea sa, fiul lui Cromwell abdică din funcţie pentru a-i permite lui Carol al ll-lea să acceadă la tron. Deşi în Anglia monarhia este reinstaurată, niciun rege nu va mai domni de aici încolo în mod absolut.
Prelatul influent
Richelieu, care vede în Mazarin un diplomat abil, îl susţine la Curte, unde cel din urmă intră în consiliul regelui. La moartea lui Ludovic al Xlll-lea, Mazarin dobândeşte încrederea regentei Ana de Austria. Deşi, pentru o perioadă, este alungat de Frondă şi cu toate că nu se bucură de popularitate, totuşi Mazarin se ocupă de educaţia politică a lui Ludovic al XlV-lea, aranjând căsătoria acestuia cu infanta Spaniei pentru a unifica cele două regate duşmane. Face din Franţa cea mai mare putere a Europei, înfiinţează Institutul Francez şi Biblioteca Mazarină.
Ultimele focuri ale Spaniei
La 16 ani, Filip al IV-lea domneşte asupra vastului Imperiu Habsburgic, format din Spania, Portugalia, Ţările de Jos, Neapole, Sicilia şi coloniile din America de Sud. Însă, atunci când comerţul cu cele două Americi intră în declin, când vistieria rămâne goală şi când revoltele se înmulţesc, Ludovic al XIII-lea îi smulge provinciile Catalunia şi Roussillon. După Războiul de Treizeci de Ani, Franţa şi Spania reuşesc să se apropie datorită căsătoriei dintre Maria Tereza, fiica mai mare a lui Filip al IV-lea, şi Ludovic al XIV- lea.
Omul secolului glorios
Strălucirea lui Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare, o depăşeşte cu mult pe cea a tuturor celorlalţi suverani. Timp de 72 de ani (1643-1715)- un adevărat record atât în Franţa, cât şi în Europa -, Ludovic al XlV-lea ţine în mână toate puterile statului, reinstituie monarhia absolută şi poartă numeroase războaie, foarte costisitoare de altfel, pentru a mări regatul şi a-i nimici pe protestanţi. Iubeşte luxul, îi protejează pe artişti şi dispune construirea imensului Palat Versailles, unde îşi mută suita regală, nu doar somptuoasă, ci şi cultivată.
Marele funcţionar de stat
Jean-Baptiste Colbert, prim-ministru în serviciul lui Ludovic al XlV-lea, aflat în fruntea Finanţelor şi a Marinei, susţine progresul comerţului în regat şi în colonii şi dezvoltă numeroase manufacturi de stat. Dispune o administrare cumpătată a pădurilor, aşa încât Marina să nu mai importe lemn pentru navele sale. Protejează cultura şi încurajează cercetarea ştiinţifică, înfiinţând academii, printre care Academia Regală de Ştiinţe, Academia de Litere şi cea de Arhitectură.
Noua Rusie a lui Petru cel Mare
Petru cel Mare este ţar (1682-1725) înainte de a fi împăratul Rusiei (1721-1725). El duce o
politică de expansiune, care are drept scop transformarea statului într-o mare putere europeană. Petru cel Mare reorganizează armata, susţine comerţul şi industria şi grăbeşte evoluţia societăţii ruseşti, care funcţionează încă după modelul feudal şi este influenţată de Biserică. Luptă împotriva armatei suedeze în Polonia şi în Ucraina şi deschide o rută maritimă către Marea Baltică. În 1703, acesta înfiinţează oraşul Sankt-Petersburg, care va rămâne capitala Imperiului Rus până la Revoluţia din Octombrie 1917.
Părintele fondator
Deși Benjamin Franklin a descoperit natura electrică a fulgerului şi a inventat paratrăsnetul, el este cunoscut mai ales drept unul dintre fondatorii naţiunii americane. În 1776, împreună cu Thomas Jefferson şi John Adams, Franklin participă la redactarea Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii. Deşi deţine el însuşi sclavi, înaintea morţii publică un pamflet în favoarea abolirii sclaviei, care rămâne celebru în istorie.
Eroul Americilor
La Fayette trece în revistă Garda naţională pariziană, al cărui comandant general era în 1790.
Gilbert Motier, marchiz de La Fayette, a jucat un rol foarte important în Războiul de Independenţă al Statelor Unite ale Americii.
Cel care se împrietenise cu Benjamin Franklin, purtătorul de cuvânt al coloniştilor americani, ia partea oştirilor lui Washington şi-l convinge pe Ludovic al XVI-lea să le vină în ajutor insurgenţilor. Însuşindu-şi ideile progresiste ale Epocii Luminilor, acesta crede în idealurile din 1789 şi, în ciuda faptului că nu a aprobat niciodată actele de violenţă, caută să concilieze monarhia şi Revoluţia într-un echilibru greu de atins.
Regalitatea pe eşafod
La moartea bunicului său, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea , care atunci avea 20 de ani, s-a temut de puterea ce i-a fost acordată. Acest pasionat de ştiinţe, care îşi iubea sincer poporul, nu a ştiut cum să reacţioneze la evenimentele complexe ce i-au marcat destinul. În anii 1780, situaţia financiară a regatului era atât de proastă, încât el convoacă Stările Generale: este începutul unei revoluţii pe care acesta o îngăduie la început, sperând în ajutorul monarhiilor europene vecine. În faţa violenţelor crescânde, el fuge împreună cu familia, însă este arestat la Varennes, închis, judecat fi apoi decapitat, pe 19 ianuarie 1791.
Informații suplimentare puteți găsi și aici.
Alte articole care v-ar putea interesa aici.
Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère
