Cele mai faimoase 10 vedete ale muzicii pop şi rock

0
121

„Regele”

Prima dintre cele mai faimoase 10 vedete ale muzicii pop şi rock – Elvis Presley, idol al generaţiei crescute cu rock-and-roll, artistul american a fost de nenumărate ori imitat, însă a rămas pe veci inimitabil. Amprenta lăsată de el este atât de pregnantă, încât se poate spune că muzica sa a devenit cu adevărat un cult ce încă rezistă testului timpului. Începând din 1956, prestigiul lui Elvis creşte vertiginos, graţie melodiilor precum Love Me Tender, Heartbreak Hotel sau Don’t Be Cruel, intrate în patrimoniul mondial, sau filmelor în care joacă, precum Jailhouse Rock (Prietenie cu cântec) sau King Creole. De-a lungul carierei sale, „Regele” a înregistrat nu mai puţin de 737 de cântece şi a obţinut 11 Discuri de aur.

Patru băieţi la orizont

The Beatles. Înfiinţat la Liverpool de către John Lennon, Paul McCartney, George Harrison şi Ringo Starr, acest grup muzical a provocat o adevărată revoluţie în domeniul muzicii pop, încă de la începutul anilor ’60. Cu un aspect pur britanic, cei patru tineri în costum şi cravată ies în evidenţă ca idoli ai muzicii rock şi declanşează o adevărată „beatlemania” atât în Europa, cât şi în Statele Unite, întrupare a unei veritabile contraculturi. Multe dintre şlagărele lor au devenit clasice: Love Me Do, Please Please Me, Yesterday, Help, albumul Sergent Pepper Lonely Hearts Club Band, urmat de senzaţionalul album Abbey Road (1969). În 1970, grupul se separă şi fiecare membru al acestuia urmează cariere solo.

Simpatie pentru împieliţat

Spre deosebire de tipul tânărului perfect, idealizat de membrii grupului Beatles, The Rolling Stones (Brian Jones, lan Stewart, Mick Jagger şi Keith Richard, Bill Wyman şi Charlie Watts) se evidenţiază prin tipul băiatului rău. Povestea lor, gălăgioasă, dar plină de măiestrie, i-a ridicat la statutul de legende rock. Provocatori atât pe scenă, cât şi prin textele cântecelor, promotori ai revoluţiei sexuale, grupul devine foarte popular începând din 1964, odată cu lansarea melodiilor Satisfaction, Jumping Jack Flash, Sympathy for the Devil sau Gimme Shelter. La cincizeci de ani de la înfiinţarea sa, grupul încă urcă pe scenă şi continuă să rupă topurile cronicilor muzicale…

 

„Nu ştiu cine este. Tot ce ştiu este ce a lăsat în urmă.” (Joan Baez)

Simbol al muzicii folk şi rock în anii ’60 și 70, Bob Dylan a compus texte poetice, militante şi  dizidente. În 1963, melodia Blowin’ in the Wind devine un imn al mişcării pentru drepturile civile ale negrilor. În Hurricane, titlu emblematic din albumul său Desire (1976), Dylan povesteşte  despre perioada de încarcerare a boxerului de culoare Rubin Carter. Ultimul său album original, Tempest, este lansat în 2012.

„Rock-and-roll”

Janis Joplin a murit la 27 de ani, din cauza unei supradoze. Între 1967 şi 1970, ea a avut o carieră fulgerătoare ca interpretă. Artistă originală, renumită pentru lipsa pudorii sau a tabuurilor, Joplin îşi foloseşte vocea aspră şi răguşită pentru a da glas deopotrivă deznădejdii, dar şi bucuriei dezlănţuite. Melodiei Summertime, compusă de George Gershwin, Joplin îi dă o interpretare  sfâşietoare. Expresia ritm şi blues (rhythm and blues) nu i s-a potrivit niciodată atât de bine unui artist.  Ritmul, cel care o torturează, îi însoţeşte mişcarea picioarelor. Bluesul, cel care îi bântuie sufletul, o obsedează până când devine o părticică din ea însăşi. Începând cu Kozmic Blues şi continuând cu Piece of My Heart sau Try (just a little bit harder), forţa sa vocală dezlănţuită a răscolit lumea muzicii rock a anilor ’60.

O rugăciune americană (1978)

The Doors. Grupul emblematic al anilor hippy devine legendar în doar cinci ani, favorizat fiind de talentul şi excentricităţile liderului lor, Jim Morrison, a cărui voce puternică şi gravă cântă despre viaţa in comunitate, dragoste şi distrugere. The Doors lansează primul album, cu acelaşi titlu,  în 1967, cuprinzând în special Light My Fire. Urmează celelalte albume şi succesul răsunător: Strange Days, în 1968, Waiting For the Sun, 1969, Morrison Hotel, în 1970, LA Woman, în 1971, capodoperă decadentă, care îl face nemuritor pe Jim Morrison. În acelaşi an, cântăreţul  moare la Paris în urma unui atac de cord. Mormântul său rămâne unul dintre cele mai vizitate din cimitirul  Père Lachaise.

Monumentul rockului psihedelic

Grup britanic reprezentativ pentru rockul psihedelic, Pink Floyd a fost mai întâi format din Syd Barret, Roger Waters, Rick Wright şi Nick Mason, cărora li s-a alăturat, ulterior, şi David Gilmour. Formaţia se bucură de un succes internaţional, cu o muzică halucinantă şi experimentală, caracterizată de folosirea primelor sintetizatoare, jocul de sunete şi lumini şi de spiritul blues.

The Wall, cea de-a unsprezecea piesă experimentală pe tema izolării (1979), rămâne imnul unei generaţii.

Spectacolul trebuie să continue.

Queen ia naştere în urma întâlnirii dintre Brian May şi Freddie Mercury, cărora li se alătură, mai târziu, Roger Taylor şi John Deacon. Stilul eclectic al primului lor album, care combină subgenurile heavy, glam şi rock, nu este ovaţionat în unanimitate, însă, începând cu albumul A Night at the Opera, lansat în anul imediat următor, succesul bate la uşă: surprinzătoare şi ingenioasă, Bohemian Rhapsody devine o marcă de gen. Somebody To Love (1976), We Will Rock You (1977), I Want to Break Free (1984), A Kind of Magic (1986) şi, în 1991, The Show Must Go On sunt piese cu care răstoarnă toate clasamentele din topurile muzicale. În acelaşi an, grupul îl pierde pe Freddie Mercury, figură emblematică, răpus de SIDA.

Bărbatul cameleon

David Bowie a încercat toate genurile şi tendinţele rock, devenind astfel o veritabilă legendă, în 1969, piesa fantasmagorică Space Oddity, care reaminteşte de spaţiu, moarte şi droguri, devine repede emblematică. Artistul creează atunci unul dintre primele sale alter egouri, decadentul Ziggy Stardust, şi multiplică numărul transformărilor fizice. Bowie se inspiră din muzica disco, soul, funk şi electronică pentru a crea un singur şi unic gen: pop glam. Avangardist şi popular, Bowie înregistrează melodii care supravieţuiesc testului timpului: Life on Mars (1971), Ashes to Ashes (1980), Let’s Dance (1983) sau, ultima sa piesă maiestuoasă, Blackstar (2016).

„Muzica poate schimba lumea.” (Bono)

Condus de solistul vocal Bono, grupul muzical irlandez U2 se formează la sfârşitul anilor ’70, în plină perioadă punk. Acesta pune bazele noului val muzical, apoi scrie capitolele cele mai exuberante din istoria rockului. În 1983, grupul se impune pe scena muzicii cu albumul War, de pe care titluri precum Bloody Sunday, despre violenţele englezilor din Irlanda, şi New Year’s Day, dedicată mişcărilor sindicatului Solidaritatea, din Polonia, ajung în vârfurile clasamentelor internaţionale. Urmează treisprezece albume (cel din urmă, Songs of lnnocence, este lansat în 2014) şi numeroase turnee de succes, marcate de un puternic angajament pacifist, în special în favoarea anulării datoriei ţărilor în curs de dezvoltare.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère