E greu de imaginat un Dumnezeu care-i porunceşte cuiva să-şi omoare fiul! Trebuie să ţinem seama însă că în acele timpuri străvechi tatăl avea dreptul, unanim recunoscut, de viaţă şi de moarte asupra copiilor săi. Încercarea pare a se referi mai mult la încrederea lui Avraam: Dumnezeu i-a făgăduit un fiu, i l-a dat în cele din urmă şi acum i-l ia.
Răspunsul lui Avraam către fiul său arată însă încrederea lui că Dumnezeu va rezolva şi această situaţie imposibilă. În timp, gestul hotărât al îngerului de a-i opri mâna lui Avraam arată în fapt că Dumnezeu interzice jertfele omeneşti, pe care unele popoare din regiune le practicau.
După aceste întâmplări, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi a zis către el: „Avraame!“
El i-a răspuns: „Iată-mă!“
Şi i-a spus: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care ţi-l voi spune.“
Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine doi slujitori tineri şi pe Isac, fiul său. A tăiat lemne pentru arderea de tot, s-a sculat şi a pornit spre locul despre care îi spusese Dumnezeu.
A treia zi, Avraam şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi a zis către slujitori: „Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi băiatul ne vom duce mai încolo să ne închinăm şi ne vom întoarce la voi.“
A luat Avraam lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său, iar el a luat în mână focul şi cuţitul şi au plecat împreună. Isaac a zis către tatăl său: „Tată!“ El i-a răspuns: „Da, fiule!“ „Iată focul – a zis el – şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?“ Avraam a spus: „Se va îngriji Dumnezeu de mielul pentru jertfă, fiule.“ Şi au mers mai departe împreună.
Iar când au ajuns la locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a ridicat acolo altarul şi a aşezat lemnele şi, legându-l pe Isaac, fiul său, l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul.
Dar îngerul Domnului l-a strigat din cer şi i-a zis: „Avraame, Avraame!“ El a răspuns: „Iată-mă!“
I-a zis: „Nu-ţi ridica mâna asupra băiatului şi nu-i face nimic, căci acum am cunoscut că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe singurul tău fiu pentru mine.“
Avraam şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, în spatele lui era un berbec prins cu coarnele într-un desiş. Avraam s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ardere de tot în locul fiului său.
Avraam a pus locului aceluia numele „Domnul poartă de grijă“, de unde se spune până astăzi: „Pe munte Domnul va purta de grijă“.
Îngerul Domnului l-a strigat a doua oară din cer pe Avraam şi a zis: „M-am jurat pe mine însumi – grăieşte Domnul: pentru că ai făcut aceasta şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta cu belşug de binecuvântare şi voi înmulţi seminţia ta ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi seminţia ta va lua în stăpânire porţile duşmanilor săi. Şi în seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu.“
Avraam s-a întors la slujitorii săi şi ei s-au sculat şi au pornit împreună cu el către Beerşeba. Și Avraam a locuit la Beerşeba. (Geneză 22,1-19)
“Cele mai frumoase povestiri din Biblie”, traduse din ebraică, aramaică și greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu. Editura Humanitas, 2003
