Cele mai notabile 10 personalităţi medievale

0
63

Bărbatul din Poitiers

Prima dintre cele mai notabile 10 personalităţi medievale  – Charles Martel, bunicul lui Carol cel Mare, a guvernat, de facto, regatul francilor, fără să fi fost încoronat vreodată. Tatăl său, Pepin din Herstal, se autoproclamase stăpânitor peste cele trei regate merovingiene, Austrasia, Neustria şi Burgundia, într-o vreme în care aşa-zişii regi „trândavi” se implicau mult prea puţin în guvernare. După lupte pentru succesiune, Charles Martel a extins teritoriul, înainte de a-i învinge pe sarazinii conduşi de emirul Abd al-Rahman la Poitiers, în anul 732, eveniment care a rămas în posteritate drept momentul care a pus sfârşit cuceririi musulmane.

Ascetul


Bernard de Clairvaux, călugăr cistercian din Evul Mediu Târziu, canonizat în 1174, a fost un mare reformator al vieţii spirituale. Predicând asceza şi penitenţa din dragoste pentru Hristos, acesta a mai predicat nu doar în favoarea celei de-a doua Cruciade, ci şi a iubirii ca sursă unică de uniune spirituală cu Dumnezeu. În mănăstirile aflate sub autoritatea sa, acesta a impus sărăcia extremă drept condiţie propice meditaţiei.

Regenta


Blanche de Castilia se mărită cu Ludovic al Vlll-lea în 1223 şi îi dăruieşte doisprezece copii, printre care se numără şi Ludovic al IX-lea, viitorul Ludovic cel Sfânt. Foarte influentă încă din timpul domniei soţului său, la moartea căruia ea este desemnată regentă, Blanche de Castilia se confruntă cu o răscoală a baronilor potrivnici guvernării ţării de către o femeie. Când fiul său, Ludovic al IX-lea, a împlinit vârsta majoratului, Blanche i-a lăsat acestuia un regat pacificat, însă a avut, în continuare, un rol politic important în guvernarea ţării.

Ultimul templier


Jacques de Molay a fost ales Mare Maestru al Ordinului Templierilor în 1298. La acea vreme, acesta a încercat să îl reorganizeze, însă a fost arestat şi încarcerat în 1307, din ordinul lui Filip cel Frumos, care îi acuza pe Templieri de erezie şi de practici imorale. Mai întâi mărturiseşte sub tortură, apoi îşi retrage mărturia şi este condamnat la arderea pe rug, după o anchetă şi un proces considerate inechitabile. Legendele povestesc că, înainte de a muri, i-ar fi blestemat pe rege şi pe papă…

Cel mai mare împărat


În 1206, Ginghis Han a întemeiat Imperiul Mongol, reunind toate triburile din stepele Asiei Centrale şi de Est. Punându-şi în aplicare geniul politic şi militar pentru a-şi extinde dominaţia, acesta reuşeşte să domnească peste cel mai întins teritoriu din toate timpurile. Din Asia Centrală, acesta porneşte în cucerirea Chinei şi ocupă Pekinul în anul 1215. Nepotul său, Kubilai Khan, este primul împărat al dinastiei chineze Yuan, cel care avea să-l primească la Curtea sa pe exploratorul veneţian Marco Polo.

Primul explorator


Marco Polo este primul promotor al cunoaşterii Extremului Orient în Europa. Născut într-o familie de negustori veneţieni, acesta are 17 ani când îl însoţeşte pe tatăl său pe drumul către Pekin, traversând Asia Centrală; în 1275, ajunge la Shangdu, unde este întâmpinat de împăratul Kubilai Khan. Celui care traversează China de-a lungul unei perioade de şaisprezece ani înainte de a reveni în Veneţia, Kubilai Khan îi încredinţează mai multe misiuni diplomatice. În ciuda faptului că astăzi este pierdut, manuscrisul Cartea Minunilor Lumii, în care se povestesc călătoriile exploratorului, a constituit o descriere desăvârşită a Chinei Mongole.

Eroul Războiului de 100 de Ani


Bretonul Bertrand du Guesclin este unul dintre bărbaţii cei mai curajoşi din Războiul de 100 de Ani, modelul cavalerului care și-a pus vitejia în serviciul lui Carol al V-lea. Acesta conduce operaţiunile militare împotriva englezilor, pe care îi învinge la Cocherel, în 1364, epuizându-şi duşmanul, care îi era superior numeric. Bretonul Hortrand îi izgoneşte pe englezi din Poitou, îi încercuieşte în Île-de-France, îi urmăreşte până aproape de Bordeaux şi asediază Cherbourgul. Soldat neobosit, nu moare în timpul bătăliei, ci răpus de boală, cu două luni înaintea morţii lui Carol al V-lea. Din ordinul regelui, Du Guesclin este înhumat printre regi, la bazilica din Saint-Denis.

Fecioara din Orleans


În 1429, Ioana d’Arc este o tânără păstoriţă de numai 17 ani. La Domrémy, localitatea unde a crescut, vocile pe care le aude o conving că ea este trimisă de Dumnezeu pentru a-i „goni pe englezi din Franţa”, pe atunci sfâşiată de Războiul de 100 de Ani. După ce-l întâlneşte pe viitorul rege Carol al Vll-lea la Chinon, ea porneşte să recucerească Orleansul ocupat de englezi, eliberează Valea Loarei şi, la Reims, ajută la înscăunarea lui Carol ca rege al Franţei Capturată de aliaţii burgunzi ai regelui Angliei, „Fecioara” este judecată de un tribunal ecleziastic, din care face parte şi Pierre Cauchon. Este acuzată de erezie şi arsă pe rug la Rouen, în 1431.

Ioana d’Arc, tablou din 1581.

Ucigaşul de copii


Gilles de Rais a fost unul dintre camarazii Ioanei d’Arc, mareşal al Franţei şi erou în Războiul de 100 de Ani. Însă dacă istoria îşi aminteşte de el este mai ales în urma existenţei tumultuoase pe care a avut-o după război. Despre cel pe care tradiţia populară îl confundă cu personajul legendar al lui Barbă Albastră se spune că ar fi ucis sute de copii, dedicându-şi viaţa studiului alchimiei şi magiei negre. Judecat şi condamnat la moarte, acesta este executat în 1440.

Favorita – a zecea dintre cele mai notabile 10 personalităţi medievale


Agnès Sorel, devenit arhetipul amantei regale: de origine umilă, nespus de frumoasă, influentă politic şi foarte vicleană. Aceasta este favorita regelui Carol al Vll-lea, care o copleşeşte cu averi şi titluri. Supranumită „Doamna frumuseţii”, Agnes Sorel reuşeşte să scandalizeze opinia publică şi moare din cauza unei intoxicaţii cu mercur, fără să se poată stabili dacă moartea sa a fost una accidentală sau una provocată de o mână criminală.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère