De ce Luna ridică nivelul mărilor de pe Pământ?
Variaţiile periodice ale nivelului mării sunt provocate de forţa de gravitaţie a Lunii şi, într-o măsură mai mică, de cea a Soarelui. Ca un magnet uriaş, Luna atrage masele lichide terestre provocând fluxul, atât în emisfera îndreptată către ea cât şi în cea opusă. Aceasta se întâmplă de două ori pe zi, la aproximativ 12 ore şi 25 de minute.
Luna, singurul satelit al Pământului, este un corp ceresc stins care se roteşte în jurul planetei noastre, însoţind-o pe orbita sa în jurul Soarelui. Străluceşte pe cer pentru că reflectă lumina Soarelui, iar suprafaţa sa, singura pe care omul a pus piciorul, este alcătuită din roci de origine vulcanică. Luna nu are atmosferă; acest fapt a permis meteoriţilor să lovească în mod repetat suprafaţa ei, formând nenumărate cratere.
Vârsta Lunii
Luna are o vârstă presupusă a fi de aproximativ 4,5 miliarde de ani. După teoria cea mai fundamentată, ea s-a format dintr-un fragment desprins de Pământ atunci când acesta din urmă, încă nesolidificat, a fost lovit de un coi ceresc foarte mare.
- Luna se află la o distanţă medie de Pământ de 384 000 km; întrucât orbita sa este eliptică, uneori ea este mai aproape, alteori mai îndepărtată de planeta noastră.
- Diametrul Lunii este un sfert din cel al Pământului: 3 475,6 km.
Temperatura medie pe Lună oscilează între 100°C pe partea însorită şi -150°C pe partea umbrită.
- Emisfera vizibilă a Lunii este atât de mare tcât ar putea să cuprindă întreaga Europă
Mările de pe lună
Chiar de la primele observaţii cu oceanul, pe suprafaţa lunară au fost recunoscute nişte zone mai întunecate, pe care oamenii le numesc “mări”; în realitate, ele sunt câmpii largi de lavă situate pe fundul unor gigantice cratere meteoritice.
Există alte luni?
Planetele sistemului solar posedă un număr variabil de sateliţi sau luni: Marte are 2, Jupiter are 16, Saturn are 18, Uranus are 15, Neptun are 8, iar Pluton are unul.
Cei mai mari sateliţi ai planetei Jupiter sunt Ganimede, Callisto, Io şi Europa, descoperite de către Galileo Galilei în 1610. Oamenii de ştiinţă au lansat ipoteza prezenţei pe Europa a apei în stare lichidă.
Cei doi sateliţi ai lui Marte sunt foarte mici, 16 şi 28 km în diametru.
Titan, satelitul lui Saturn, este al doilea ca mărime din sistemul solar. Datorită prezenţei azotului şi a metanului se presupune că pe această planetă există forme elementare de viaţă.
Miranda
Miranda, satelitul lui Uranus, are o suprafaţă foarte neregulată, cu câmpii, cratere şi canioane.
Triton, cel mai mare satelit al lui Neptun, este locul cel mai friguros din sistemul solar.
Caron, singurul satelit al lui Pluton, este cam jumătate decât acesta.
”Marea carte: Întrebări şi răspunsuri”, Litera Internaţional
Jurnal Spiritual
