Compasiunea, un sentiment nobil, o stare dumnezeiască

0
394
Compasiunea
Compasiunea

Compasiunea

Compasiunea? Un sentiment nobil şi frumos, o stare dumnezeiască.
Compasiunea? Limbajul iubirii necondiţionate, gingăşie sufletească.
Compasiunea? Solidaritate, comuniune, bunătate infinită, empatie.
Compasiunea? Dăruire și altruism, slujirea aproapelui cu iubire și bucurie.

Omul ce nutrește sentimente de autentică compasiune
Are inima ocean de iubire, are inima o floare delicată,
Ce mângâie cu parfumul de Rai, cu parfumul iubirii divine,
Semeni: cu inimi îndurerate, cu viața de încercări – presărată-
Cu o Cruce Spirituală ce le-apasă umerii slabi, obosiți,
Ce tânjesc după afecțiune, tânjesc să fie ocrotiți și iubiți.

Omul cu inima înveșmântată în haina compasiunii este ca o lumânare
Ce arde neîncetat, cu flacăra iubirii aproapelui, ca Samariteanul milostiv,
Cu flacăra jertfirii de sine, cu o flacără divină, intensă, strălucitoare.
Ferice, aşadar, de omul milostiv, de omul bun, de omul altruist și compasiv!

Compasiunea

Fiindcă acesta e următor al lui Hristos – Izvorul iubirii, dăruirii și slujirii.
Fiindcă acesta a înțeles că iubirea și milostivirea sunt temelia creștinității
Și că adevărata credință e cea lucrătoare, în fapte bune și de folos – bogată,
În fapte în care se oglindește iubirea de aproapele, iubirea necondiționată.

Omul iubitor și milostiv cuprinde în inima sa, lumea toată cu a ei suferință.
E înger cu aripi de iubire ce se dăruiește necondiţionat, cu întreaga lui ființă.
E înger cu aripi de iubire ce trăieşte durerea aproapelui, ca şi cum ar fi a lui
Şi seamănă neobosit în ogorul lui Dumnezeu – seminţele bunătăţii şi binelui.

El dăruieşte peste tot în jurul său: zâmbete sincere și curate ce transmit bucurie,
Bucuria vieții – dar de la Doamne – și în necazuri, nu numai în împliniri frumoase.
El dăruiește îmbrățișări calde, cu brațele trupului și ale sufletului, ce mângâie,
Sprijină, îmbărbătează, alină și vindecă dureri apăsătoare, împărtăşite sau ascunse.

El se roagă lui Doamne să-l lumineze să dea povețe înțelepte, poveţe de folos.
Se roagă să fie umăr tare ca o stâncă pe care să se sprijine semenul istovit,
Doborât de valurile furtunoase ale vieţii şi de rautatea oamenilor fără de Hristos.
Se roagă să fie far în întunericul aproapelui rătăcit pe Cale sau deznădăjduit.

Omul cu inima înveşmântată în compasiune e ca o pâine caldă şi gustoasă,
Ce ostoieşte foamea de afecţiune şi iubire a celor singuri, trişti şi dezamăgiţi.
Omul cu inima înveşmântată în compasiune e izvor ce adapă pe cei însetaţi.
Omul cu inima ocean de iubire şi compasiune e cufăr de cărţi cu poveşti de viaţă,
Împărtăşite de aproapele ce simte nevoia de comuniune, nevoia de a fi ascultat,
Nevoia fierbinte de dialog, nevoia ca sufletul în autentică atenţie să-i fie înveşmântat.

Omul cu inima înveşmântată în compasiune e targă de rugăciune pentru aproapele său.
E aripă de înger pe care se înalţă rugăciuni de cerere şi mijlocire la tronul lui Dumnezeu.
E targă de rugăciune pentru întreaga lume şi nădăjduieşte cu credinţă, c-aceasta poate deveni
O lume Rai, o lume de poveste, o lume a păcii, prieteniei, dăruirii, o lume plină de minuni.

Ferice, aşadar, de omul blând, de omul bun, de omul solidar, altruist și compasiv!
Şi să ne rugăm lui Doamne să ne ajute să fim şi noi ca el, să fim cu suflet milostiv.
Să ne ajute să fim crenguţe înflorite, crenguţe de iubire şi dăruire în copacul compasiunii,
Să ne ajute să fim lumânări ce ard cu flacăra nestinsă a slujirii aproapelui şi comuniunii!

Citește și alte articole semnate de Cristina Toma

Cristina Toma