Această teologie a Tainelor revelează elementele fundamentale ale modului prin care se realizează însușirea îndreptării, precum și justele lor proporții. Hristos creează Tainele, oamenii le celebrează și Hristos „vine la noi”. Hristos a murit și a înviat real, iar în trupul Lui a înviat firea omenească. În Taine noi „imităm” moartea lui Hristos, „în simboluri ca într-un desen”, iar Hristos „înnoiește prin realități” moartea și învierea Lui în noi.
Vrând să-i facă pe oameni „părtași la viața Lui cea nouă…Mântuitorul a poruncit să-i aducem și noi ceva în schimbul acestui mare dar. Ce anume? Imitarea morții Lui. Și în ce mod? Ascunzând trupul nostru în apă ca într-un mormânt; și astfel Mântuitorul luând acum pe om ca într-o icoană și desen părtaș al morții și mormântului Său, să-l facă în mod real vrednic de viața Lui nouă”.
„El a intrat în Sfânta Sfintelor aducându-Se pe Sine Însuși jertfă Tatălui, iar pe cei ce vor și se fac părtași ai îngropării Sale îi introduce nu murind ca Acela, ci arătând moartea aceea ca baia Botezului. Și astfel noi ieșind din apă, îl purtăm pe spatele nostru, pe corp, pe ochi, în înseși măruntaiele noastre, pe toate membrele, pe Însuși Mântuitorului, curat de păcat, eliberat de orice stricăciune, cum a înviat și S-a arătat ucenicilor și S-a înălțat și cum va veni iarăși să ceară de la noi această comoară”.
Noi ne arătăm toată înflăcărarea cu putință și crezând că apa aceasta poate face cele ale morții și îngropării lui Hristos, venim și ne afundăm în ea, iar El îi primește pe cei veniți la El, cu cele după moarte și îngropare, oferindu-le o cunună, dându-le nu o slavă, ci pe Însuși biruitorul încununat, Care este El Însuși.
Noi oferim în Taine lui Dumnezeu „primele ofrande” vieții noastre, iar Dumnezeu în schimbul acestor daruri ne dă viață. Ceea ce luăm din Dumnezeu are o înrudire cu ceea ce noi îi oferim și astfel stăpânește dreptatea și strălucește iubirea de oameni, adică prețuirea lui Dumnezeu față de om și față de cele care constituie viața lui. Oferim pâine și vin, adică pricinile, elementele primordiale ale vieții noastre, iar Dumnezeu desăvârșindu-le, ne dă în schimbul acestora Pâinea vie și Paharul vieții veșnice…ca să luăm viață în schimbul vieții, cea veșnică în locul celei vremelnice, iar harul să pară o recompensă și mila să aibă ceva de dreptate. Așa cum apostolilor le-a dat în schimbul unei pescuiri o altă pescuire, pe cea de oameni, și așa cum bogatul care L-a întrebat despre Împărăție i-a făgăduit în locul bogăției pământești o bogăție cerească.
Acordând la modul absolut lui Dumnezeu inițiativa în Taine, Cabasila subliniază insistent ca din cele de mai sus devine evidentă și necesitatea de asemenea absolută a coparticipării active a omului în aceasta. În această conlucrare el vede adevăratul mod de însușire a îndreptării. Nu numai crearea îndreptării, dar și însușirea ei, o operă divino-umană. „Prin urmare, o parte vine de la Dumnezeu, iar alta de la sârguința noastră; una e pur opera Aceluia, cealaltă emulația noastră”.
Panayotis Nellas, Hristos – Dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea noastră
Jurnal Spiritual
