”Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu”

0
127

1209444-bigthumbnailCopiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cei mai aproape de El; modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu.

Înţelepţii îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în Adevăr, pe când înţelepţii, în afara lui. Găseşti ceva şi cu mintea lor, numai dacă avem inimă curată de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. În ochii copiilor, seninătatea e de culoarea cerului. Dumnezeu este mai real în împărăţia copiilor, decât într-un tratat de mecanică cerească. Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem.

Sfinţii sunt nişte mari copii; ce departe ne ţinem de ei! (Fiii învierii; p. 8-9 mss)

Cât de puţin au înţeles chiar ucenicii lui Iisus sensul căsătoriei, se vede din întâmplarea ce a urmat îndată după această lămurire. Mai mult au înţeles mamele ce-şi aduceau la El pruncii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să-i binecuvânteze. “Ucenicii îi certau pe cei care-i aduceau”, “Iisus, văzând aceasta s-a supărat şi le-a zis: “Lăsa-ţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi”.

Iată o supărare a lui Iisus. Supărarea că copiii nu sunt lăsaţi, de mici să vină la El. Este lucru ştiut că din copilărie aduce omul închinarea pentru Dumnezeu, indiferentismul sau necredinţa. Rar când este altfel. Copilăria este intervalul vieţii mai apropiat de sfinţenie, mai capabil de credinţă. Şi, oricum, în orice domeniu, “credinţa” este factorul pe care se clădeşte şi care contează. Dacă acest factor este înclinat dintru început spre Dumnezeu, vom avea “credinţa în Dumnezeu”. Dacă este înclinat împotriva Lui, vom avea “credinţă în necredinţă”: “Cred Doamne, ajută necredinţei mele”. Filozofia, oricare filozofie se bazează pe factorul primordial al credinţei în raţiune, credinţei în ştiinţă, etc.

Împărăţia lui Dumnezeu este făgăduită copiilor, oamenilor ce o primesc iară discuţie, ca copii, oamenilor ce au venit la lisus de copii. Deci, cum să nu se supere împăratul, când copiii sunt opriţi de a veni la lisus, când Iisus este interzis? Ştiu, însă că indiferent cum este dirijată educaţia copiilor, tot Dumnezeu este tatăl sufletului şi cele ce lucrează educaţia pe dinafară, pot fi zădărnicite de cele dinlăuntru.

Conştiinţa este un grai de altă natură, de cum poate vorbi omul.

Cu toate că lucrurile par să se desfăşoare şi în favorul necredinţei totuşi Dumnezeu rânduieşte fiecărei generaţii libertatea de a decide.

Mare este răspunderea celor ce opresc copiii de la Iisus. “Mai bine şi-ar fi legat de grumaz o piatră de moară şi s-ar fi aruncat în mare”. (Caietul Părintelui Petru Vanvulescu; p. 28)

Copii înţelepţi şi înţelepţi fără Iisus

Dacă putem fi traşi la răspundere pentru o viaţă ca timp pierdut şi osândiţi la o eternitate negativă absurdă aceasta se întâmplă pentru că am scos pe Iisus din ale Sale. L-am scos din noi. Construim o împărăţie fară El, împotriva Lui. E greu de priceput cum pentru 20,40, 60 de ani pământeşti să plăteşti fără sfârşit. Cu toate acestea, nu e o nedreptate a fi aruncaţi în împărăţia absurdului, a nebuniei ultime, pentru atâţia ani. Sigur e o vreme de ajuns pentru a decide în care împărăţie vrei să fii.

Viaţa aceasta nu are scopul în sine, ci în cealaltă. A trăi ca scop în sine însemnează să-i tai perspectiva veşniciei, înseamnă să alungi pe Iisus din tine. A trăi aşa înseamnă să răspunzi lui Iisus: toate sunt date Ţie afară de mine, eu m-am dat altuia. Dacă Iisus fericeşte pe cei ce văd în El o garanţie, un sens, o desăvârşire, sigur că cei ce nu găsesc în aceasta fericirea sunt nefericiţi şi nu-L vor vedea niciodată.

Aceia sunt înţelepţi care si-au găsit sensul faţă de Dumnezeu.

Preferaţi să fiţi copii şi veţi fi fii ai lui Dumnezeu. Aceasta e o înţelepciune mai mare, una din lucrările lui Dumnezeu scrisă în cartea vieţii pe numele fiecăruia care se decide aşa. Cel ce către nepătimire şi către Dumnezeu aleargă, toată ziua în care nu este ocărât multă pagubă o socoteşte. (Caietul Părintelui loan Fărcaş înregistrat pe bandă de magnetofon, Mân. Brâncoveanu)

”Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină”, Părintele Arsenie Boca

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here