Toate făgăduinţele făcute de Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru, se împlinesc cu desăvârşită exactitate – în El sunt aşa şi amin. Făgăduinţele lui Dumnezeu au fost rostite în Vechiul Testament prin proroci. Ele priveau persoana Mântuitorului Hristos, soroacele, locurile şi celelalte împrejurări ale arătării Lui, dar mai ales priveau lucrarea mântuirii, care avea să fie săvârşită de către El, adică felul în care avea să pătimească pentru păcatele noastre, să moară pe cruce, să învie, să se suie la cer şi să şadă de-a dreapta Tatălui, să trimită de la Tatăl Duhul Dumnezeiesc spre înnoirea vieţii duhovniceşti în neamul omenesc prin credinţă şi har, să-i pregătească în acest fel pe fiii împărăţiei Veşnice. Toate aceste făgăduinţe, care au fost mai înainte zugrăvite în prorocii, s-au împlinit şi se împlinesc cu desăvârşire în Hristos Iisus. Cei ce se apropie cu credinţă de Domnul trăiesc îndată împlinirea tuturor făgăduinţelor privitoare la lucrarea mântuirii: trăiesc iertarea păcatelor, al cărei martor este uşurarea conştiinţei; trăiesc înnoirea, al cărei martor este simţirea vieţii celei noi, primite în scăldătoarea botezului; trăiesc pogorârea harului Sfântului Duh, al cărei martor este puterea morală pe care o simt de a învinge orice patimă şi orice păcat; trăiesc înfierea, al cărei martor este simţământul lăuntric că sunt fii ai lui Dumnezeu, simţământ încălzit de
Duhul, în virtutea căruia ei strigă: Avva, Părinte. Cealaltă parte a făgăduinţelor făcute celor credincioşi priveşte viaţa cea viitoare: învierea şi veşnica fericire împreună cu Hristos. Acestea nu s-au împlinit încă, dar de faptul că se vor împlini negreşit ne încredinţează făgăduinţele care s-au împlinit deja, pe care Apostolul le cuprinde laolaltă în dăruirea Duhului, numind această dăruire logodnă, altfel spus arvună a moştenirii. De aici reiese nemijlocit că toate făgăduinţele făcute de Dumnezeu în Hristos Iisus sunt aşa şi amin.
Cum se împlinesc făgăduinţele făcute de Dumnezeu în Hristos Iisus? Prin Apostoli, căci pentru a ne face părtaşi ai lor trebuie să credem, şi cum vom crede fără propovăduitori? Tocmai pe ei i-a rânduit Domnul. El însuşi a şezut de-a dreapta Tatălui, iar în locul Său L-a trimis pe Duhul Mângâietor şi, îmbrăcându-i cu puterea Lui pe Apostoli, i-a trimis pe toată faţa pământului ca să sădeas-că credinţa şi să sălăşluiască mântuirea în oameni. înmulţirea celor care lucrează mântuirea este slava lui Dumnezeu pe pământ, scopul ultim al împlinirii tuturor făgăduinţelor făcute de Dumnezeu în Hristos Iisus. Pentru aceasta s-au făcut şi venirea Domnului în trup, şi propovădui-rea Apostolilor, şi credinţa, şi fericirea cea viitoare, ca de toate gurile şi prin toate faptele să fie lăudat unul Dumnezeu: şi de Apostoli, şi de credincioşi, şi prin faptele atât ale unora, cât şi ale celorlalţi.
„Multe făgăduinţe”, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „cuprinde propovăduirea evanghelică, şi despre multe făgăduinţe au binevestit Apostolii, pentru că ei vorbeau şi despre înviere, şi despre înfiere, şi despre nemurire, şi despre marile răsplăţi din viaţa cea viitoare, şi despre bunătăţile negrăite de acolo. Apostolul numeşte nemincinoase tocmai aceste făgăduinţe. Iar de vreme ce făgăduinţele lui Dumnezeu sunt nemincinoase şi nu încape îndoială că Dumnezeu le va împlini, cu atât mai mult este credincios El însuşi şi cuvântul despre El este neclintit, şi nu se poate spune că uneori El este, alteori nu este, ci pururea este Unul şi Acelaşi. Dar ce înseamnă: întru El sunt aşa, şi întru El amin (2 Cor. 1, 20)? Prin asta el arată că făgăduinţele lui Dumnezeu se vor împlini negreşit, pentru că împlinirea lor atârnă de Dumnezeu, nu de om. Aşadar, n-avem de ce ne teme, pentru că nu făgăduieşte un om, pe care îl putem bănui de necredincioşie, ci Dumnezeu, Care zice si face”.
Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
