Căci Unul este Dumnezeu, Unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus (I Tim. 2, 5). Astfel trebuie să credem în Hristos Mântuitorul, Tainele să le primim, poruncile să le împlinim și tot ceea ce conține și prescrie Sfânta Biserică. Cu Domnul este cel care este cu Biserica. Fiți așa, fără să aveți păreri false, și vă veți afla pe calea mântuirii. (I, 89)
Faptul că nu toți cred nu reduce însemnătatea credinței. Trebuie să luăm aminte la cei care cred sincer și la ceea ce li se dăruiește prin credință. Credința creștină nu este un sistem de învățătură, ci este chipul restaurării Dumnezeu-omului căzut în puterea morții, al harului Duhului Sfânt. Luați ca exemplu pe cineva dintre cei ce merg după Domnul și veți vedea cum încetul cu încetul crește cu duhul – și devine mare pe lângă tot aspectul șters din exterior. Iată, părintele Serafim a fost un om simplu, neînvățat, dar până unde a ajuns? Necredincioșilor mult-învățați le închidea gura cu un singur cuvânt. Ce putere! Și viața lui ce fel era? Dar firea lui? Așa îi prelucrează harul pe toți cei care i se predau lui. (I, 135)
Principala nenorocire este atunci când se stinge flacăra din inimă… Vai, vai, vai! Ce nenorocire dacă se stinge! Stați în vânt puternic. Dar cum să se stingă?! Voi înșivă ați aprins-o? Nu. Nici a o aprinde iarăși, de asemenea, nu este treaba voastră. Iar Cel care o aprinde nu este indulgent. Îi cereți și Îl rugați, iar El are un singur răspuns: „Am aprins-o o dată. De ce ați stins-o?” Și fie nu o aprinde deloc, fie, dacă o aprinde, îi dă de înțeles acest lucru stingătorului nerecunoscător. (II, 262)
Credința este tămăduitoarea sufletului, înaripată de nădejde și încălzită de dragoste. (III; 466)
Credința că toate – și mari, și mici – sunt de la Dumnezeu ne învață să primim totul ca pe un bine, oricât de rău ar părea în exterior. Și dacă nu este simțit ca rău, nici frică nu provoacă. (IV, 567)
„Sfaturi înțelepte” – Sf. Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
