1907 – Creştinismul
Cred că pentru creştini nu poate exista nici comunismul, nici dreptul la proprietate. Creştinismul, cu temeiul lui esenţial, libertatea deplină care exclude posibilitatea violenţei omului împotriva omului, anulează şi comunismul şi dreptul la proprietate.
Dacă am făcut o pereche de cizme şi vreau să le dau fiului meu, comunistul îmi cere cizmele astea spre folosul comun. Dacă nu vreau să le dau, va face uz de violenţă împotriva mea. La fel va proceda şi omul de stat împotriva omului care vrea să-mi ia cizmele, va face uz de violenţă. Creştinul însă, deşi cunoaşte şi respectă pornirea oamenilor de a dori să dispună fiecare de munca lui, nu se consideră îndreptăţit să-şi îndeplinească cu forţa această dorinţă şi nu consideră pe nimeni îndreptăţit să ia cu forţa, în numele comunismului, rodul muncii omului. Creştinismul, ca şi comunismul, exclude proprietatea, dar nu îngăduie violenţa. Proprietatea, ca şi comunismul, este rezultatul violenţei; el ţine de violenţa care nu există pentru creştin. (22 august)
Când te nelinişteşte ceva, încearcă să te lămureşti ce te nelinişteşte, dacă e lucru Dumnezeiesc sau omenesc. (22 august)
Nimic nu doare mai tare ca părerea proastă a oamenilor despre tine, şi totodată nimic nu este mai de folos, nimic nu eliberează mai mult de viaţa neadevărată. (22 august)
Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas
