„Cruce vă pune doar Dumnezeu…”

0
202

Patriarhul Teoctist, după cum ştim, era destul de exigent cu angajaţii direcţi. Şi atent cu ceilalţi… Într-una din zile, îi cere secretarului de cabinet să îi scrie un text de mulţumire unuia dintre autorii care i-au trimis cărţi cu dedicaţie. Părintele secretar, cunoscându-i mai bine ca oricine exigenţa, încropeşte un text de vreo cinci rânduri, pe care îl citeşte şi îl reciteşte de zeci de ori, tocmai ca să nu aibă nimic de obiectat Patriarhul.

Cu hârtia în faţă, se duce la Patriarh, îi sărută dreapta şi îi pune textul pe birou. Patriarhul Teoctist ia textul, se uită foarte atent o dată, de două ori, de zece ori, îl verifică idee cu idee şi literă cu literă, doar-doar va găsi ceva de reproşat angajatului său.

Într-un târziu, după vreo 15-20 de minute, văzând că textul e ireproşabil scris, îi spune:

– Nu ai pus crucea arhierească (semnul distinctiv cu care semnează arhiereii înaintea numelui, n. n.) în faţa numelui meu.

La care părintele secretar, schiţând un zâmbet nevinovat, îi răspunde:

– Preafericirea Voastră, cruce vă pune doar Dumnezeu, la vremea cuvenită.

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015