Fiecare are de dus o cruce: unii mai grea, alții mai ușoară.
Un om rătăcea pe suprafaţa pământului cu o cruce în spinare…
Tot mai greu i se părea drumul…crucea tot mai grea…
Şi mergând aşa… îşi îndrepta bietul om gândul către Creator:
“Dumnezeu care este iubitor şi iertător de ce a îngăduit ca eu să port această cruce grea? De ce nu-mi ia povara de pe umeri?” îşi continuă omul discursul.
Tatăl Ceresc ascultase cuvântul omului şi îl întrebă: Fiule ce pot face pentru tine?
Omul spuse: Doamne, tu care le potriveşti în aşa fel încât nouă, muritorilor, să ne fie mai uşor fă o minune şi pentru mine.
-Ce anume doreşti? întreabă Dumnezeu.
-Doamne, te rog înlocuieşte această cruce de pe umerii mei cu una mai uşoară.
-Bine fiule, spuse Tatăl.
În următoarea clipă omul se trezi în mijlocul unei încăperi plină de cruci…de diferite mărimi, unele foarte grele.
Într-un colț întunecat al sălii omul zări o cruce mică – era cea mai mică din încăpere şi cea mai uşoară.
Tatăl îi spuse: Fiule alege din această încăpere crucea care doreşti să o porţi de acum înainte.
Omul nu ezită şi spuse: Doamne vreau crucea această mică din colţ.
Dumnezeu răspunse zâmbind: Fiule nu se poate pentru că aceasta este crucea pe care tu o porţi în acest moment.
Jurnal Spiritual